Răguşi, verb
Sinonime:
(despre glas, voce, sunete) a deveni mai slab și mai înfundat, a-și îngroșa vocea, (Moldova și Transilvania) a (se) știri, (regional) a sitivi; (figurat) a se dogi, a se hodorogi.
Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime:
plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Gutural, adjectiv
Sinonime:
răgușit, velar.
Dogi, verb
Sinonime:
a fi cu doagele desfăcute; a răguşi, a suna răgușit, a suna ca din butoi, a suna gol.
Răgorit, adjectiv
Sinonime:
răguşit.
Hârâitură, substantiv
Sinonime:
hârâială, mârâit (de câine), vorbire răgușită.
Siteav, adjectiv
Sinonime:
(regional) hârâit, hârâitor, răgușit, (variantă) sitav.
Hârâitor, adjectiv
Sinonime:
hârâit, răguşit, (regional) siteav; (figurat) dogit, hodorogit, spart.
Hârâit, adjectiv
Sinonime:
hârâitor, hodorogit, răguşit, stricat, uzat.
Hodorogi, verb
Sinonime:
a face zgomot (mare) în mers, a flecări, a hurui, a îndruga, a pălăvrăgi, a răguşi, a se dărăpăna, a se degrada, a se deteriora, a se hârbui, a se învechi, a se ramoli, a se strica, a se șubrezi, a se uza, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, a zgâlţâi.
Barifonie, substantiv
Sinonime:
bariglosie, voce răgușită.
