Polici, substantiv la plural
Sinonime:
mielușei, ninsoare (în formă de mici particule sferice).
Policie, substantiv
Sinonime:
chiciură, gheţuş, polei.
Policitație, substantiv
Sinonime:
ofertă, promisiune, solicitare, (variantă) policitațiune.
Policitemie, substantiv
Sinonime:
(medicină) eritremie, eritrocitoză, poliglobulie.
Preghiţă, substantiv
Sinonime:
policioară, poliţă, stinghie.
Polisier, substantiv
Sinonime:
(franțuzism) film polițist, roman de suspans, roman polițist, (variantă) policier.
Policuţă, substantiv
Sinonime:
etajeră, policioară, poliță, raft.
Primblă, substantiv
Sinonime:
(regional) balustradă, cătușă, chingă, policioară, poliță, primbă, sleme.
Poliglobulie, substantiv
Sinonime:
(medicină) eritremie, eritrocitoză, policitemie.
Evergetism, substantiv
Sinonime:
clientelism, mecenat, mecenatism, policitație, (învechit) everghesie, (variantă) everghetism.
Poliţist, substantiv
Sinonime:
agent de poliție, anchetator, comisar, detectiv, gardian, inspector, policeman, poliţai, sergent, șerif, zbir, (argou) gabor, (argou) sticlete, (învechit) gardist, (învechit şi regional) poliţar, (învechit) poliţmaistru, (rar) polisman. Poliţist, adjectiv
Sinonime:
de poliție, polițienesc; (roman sau film polițist) policier, polisier.
