Părăginire, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, paragină, ruinare.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Părăsire, substantiv
Sinonime:
abandon, abandonare, evacuare, izolare, paragină, părăginire, sălbăticie, singurătate.
Măcinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, măcinat, măcinătură, măciniș, părăginire, roadere, ruinare, săpare, săpat, stricare.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Șubrezire, substantiv
Sinonime:
debilitare, fragilizare, hodorogire, hodorogit, părăginire, slăbire, (popular) paradire.
Părăsiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
părăginire, părăsire, singurătate, (învechit) părăsință, (învechit) părăsitură.
