Omeni, verb (popular) Sinonime:
a ospăta, a cinsti, a trata.
Omenime, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) lume (multă), mulțime, omenire, umanitate.
Omenire, substantiv feminin Sinonime:
lume, univers, umanitate.
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Omenitor, adjectiv
Sinonime:
ospitalier, (învechit) omenitoriu.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
Largheţe, substantiv feminin Sinonime:
dărnicie, generozitate, bunătate, înţelegere, omenie.
Lume, substantiv feminin Sinonime:
public, mulţime, omenire, societate; univers, cosmos, pământ; viaţă, existenţă, trai.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime:
agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.
Ospăta, verb
Sinonime:
a benchetui, a chefui, a cinsti, a da de mâncare, a face chef, a mânca, a petrece, a prăznui, a servi, a trata, (învechit și regional) a ospeta, (învechit și regional) a ospita, (învechit și regional) a uspăta, (învechit și regional) a uspeta, (popular) a omeni, (popular) a tratarisi.
Respectabil (respectabilă), adjectiv
Sinonime:
apreciat, cinstit, considerabil, demn, impozant, impresionant, mare, onorabil, onorat, prețuit, respectat, ridicat, stimabil, stimat, venerabil, vrednic de stimă, (învechit) omenit, (învechit) preacinstit.
Stimabil (stimabilă), adjectiv
Sinonime:
acort, admirabil, cinstit, lăudabil, meritoriu, onorabil, onorat, preacinstit, prețuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (învechit) omenit.
Suflet, substantiv neutru Sinonime:
conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.
Umanitar (umanitară), adjectiv
Sinonime:
altruist, bun, caritabil, caritativ, cu grijă de om, filantropic, generos, omenos, plin de omenie, umanist.
Umanitate, substantiv feminin Sinonime:
omenire, neamul omenesc; atitudine generoasă, altruism.
Vulg, substantiv neutru (depreciativ) Sinonime:
popor, norod, plebe, omenire de rând.
Animalitate, substantiv
Sinonime:
josnicie, bestialitate, sălbăticie; lubricitate, poftă; lipsă de omenie, dobitocie.
Mansuetudine, substantiv
Sinonime:
altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.
Sfârnar, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) comerciant, geambaş, negustor; om lipsit de omenie, om murdar; (variantă) sfirnariu.
Ogod, substantiv
Sinonime:
(învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.
Omenesc, adjectiv
Sinonime:
afabil, altruist, android, antropoid, binefăcător, binevoitor, blând, caritabil, clar, clement, convenabil, filantrop, generos, indulgent, inteligibil, muritor, pământean, pământesc, plin de omenie, prietenos, rezonabil, social, terestru, terian, tolerant, uman, umanitar, umanoid, (popular) creștinesc, (popular) țărănesc.
Omeneşte, adverb
Sinonime:
binevoitor, cu bunăvoință, cu omenie, cumsecade.
Onorat, adjectiv
Sinonime:
cinstit, onorabil, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (învechit) omenit, (învechit) preacinstit.
Întrupare, substantiv
Sinonime:
concretizare, creare, ființă, formare, incarnare, întruchipare, întrupat, materializare, personificare, realizare, reprezentare, simbolizare, sinteză, trup, (învechit) împelițare, (învechit) împielițare, (învechit) încorporare, (învechit) omenire, (învechit) personificație, (rar) sensibilizare.
Omini, verb (regional)
Sinonime:
a felicita, a omeni, a ura noroc.
Afabilitate, substantiv
Sinonime:
afecțiune, amabilitate, amenitate, blândețe, bunăvoință, civilitate, condescendență, cordialitate, curtenie, curtoazie, gentilețe, omenie, politețe, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, (figurat) căldură, (învechit) peripiisis.
Omenet, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
lume, popor, (învechit și regional) omenime. Omeneț, adjectiv (regional)
Sinonime:
omenos, (variantă) omineț.
Urbanitate, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, civilitate, comportare civilizată, cuviință, decență, omenie, politețe, respect, urbanism, (învechit) celibilâc.
