Nefericire, substantiv feminin Sinonime:
nenorocire, năpastă, pacoste, belea, necaz; decădere, mizerie, sărăcie, ticăloşie.
Dezastru, substantiv neutru
Sinonime:
catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.
Dramă, substantiv feminin
Sinonime:
artă dramatică, catastrofă, încercare grea, nefericire, nenorocire, operă, piesă de teatru, tragedie, tragicomedie.
Fatalitate, substantiv feminin Sinonime:
soartă, destin, ursită, predestinare; nenorocire, nefericire, ghinion.
Infern, substantiv neutru
Sinonime:
gheenă, Hades, iad, orc, tartar; (figurat) chin, loc cu condiții insuportabile, loc de dezordine și de confuzie, situație chinuitoare, situație greu de suportat, stare de nefericire, suferinţă, tortură (sufletească), viață chinuită, viață mizerabilă, viață plină de chinuri.
Nenoroc, substantiv neutru Sinonime:
necaz, nefericire, supărare, suferinţă, chin, ghinion, neşansă.
Nenorocire, substantiv feminin Sinonime:
nefericire, nenoroc, năpastă, rău, pacoste, belea, necaz, neajuns, ghinion, ticăloşie, neplăcere, bucluc, încurcătură; dezastru, catastrofă, calamitate, flagel.
Meserătate, substantiv
Sinonime:
lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.
Răstriște, substantiv
Sinonime:
mâhnire, nefericire, nenorocire, (variantă) restriște.
Mişelătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie, (învechit) meserătate.
Distihie, substantiv (învechit)
Sinonime:
nefericire, nenorocire.
Infortuniu, substantiv (învechit)
Sinonime:
nefericire, nenorocire.
