Monticul, substantiv
Sinonime:
(geologie) colină, declivitate, djebel, eminență, mamelon, munte (mic), tumulus; (anatomie) mică proeminență; (anatomie; locuţiune) (monticul prepubian) muntele lui Venus, muntele pubian, muntele Venerei; (variantă) monticulă.
Tumul, substantiv
Sinonime:
măgură, monticul, monticulă; tumulus.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Mamelon, substantiv
Sinonime:
(anatomie) areolă, crupă, eminență, gurgui, monticul, proeminență, protuberanță, sfârc, tetină; colină, deal, muscel.
Deal, substantiv
Sinonime:
colină, mont, monticul, râpă, (învechit și popular) pădure, (popular) pământ arabil, (regional) podgorie, (regional) ruscă, (regional) vie; (argou) temniță.