Inga, interjecție
Sinonime:
iată, uite, vezi, (variantă) iga.
Îngădui, verb Sinonime:
a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.
Îngăduială, substantiv
Sinonime:
cedare, concesie, indulgență, încetineală, îngăduință, îngăduire, păsuire, permisiune, răbdare, răgaz, timp îndelungat, toleranță, tolerare, voie.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Îngăduire, substantiv
Sinonime:
amânare, îngăduință, păsuială, păsuire, răgaz.
Îngăduit, adjectiv
Sinonime:
admis, lăsat liber, permis, tolerat; (regional; bou îngăduit) bou încet. Îngăduit, substantiv
Sinonime:
îngăduire.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.
Îngăima, verb Sinonime:
a vorbi nelămurit, a o încurca, a îndruga, a bolborosi, a (se) bâlbâi.
Îngăimăceală, substantiv (regional)
Sinonime:
confuzie, încurcătură, zăpăceală.
Îngăimăci, verb (regional)
Sinonime:
a (se) fâstâci, a (se) intimida, a (se) încurca, a (se) zăpăci, (variantă) a (se) înghemeci, (variantă) a (se) înghemetici.
Îngăimare, substantiv
Sinonime:
bâlbâire, bolboroseală, bolborosire, bolborosit, ezitare, fredonare, încurcătură, îngăimeală, îngânare, nedumerire, nehotărâre, vorbire confuză, (învechit și regional) slomnire, (învechit) aflare în impas, (învechit) îngălare, (învechit) purtare cu vorba, (învechit) tărăgănare, (regional) îndoială, (regional) întrolocare, (regional) pregetare, (regional) slomneală, (regional) șovăire.
Îngăimat (îngăimată), adjectiv Sinonime:
în doi peri, nedesluşit, şovăielnic, nehotărât, nesigur, încurcat.
Îngăimător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
confuz, difuz, nedeslușit.
Îngăimeală, substantiv (popular)
Sinonime:
confuzie, ezitare, îngăimare, nedumerire, nehotărâre, nesiguranță, vorbă încurcată.
Îngăităna, verb
Sinonime:
(învechit) a face pasmanterie, a se împodobi cu găitane.
Îngăla, verb
Sinonime:
a jegoși, a mânji, a murdări, a păta; a ocărî, a ponegri; a cârcăli, a îmbredeli, a închipui, a lucra de mântuială, a lucra neîngrijit; a bâigui, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga, a îngâima, a îngâna, a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis.
Îngălăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
murdărie, necurățenie, neîngrijire; (figurat) necurățenie sufletească.
Îngălat (îngălată), adjectiv (regional)
Sinonime:
delăsător, îngăimat, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent, neîngrijit, nespălat, pătat, slinos, soios, șleampăt.
Îngălbeni, verb Sinonime:
a se ofili, a se veşteji, a se usca, a se trece.
Îngălbenire, substantiv
Sinonime:
îngălbenit, ofilire, paloare, pălire, uscare, veștejire, (învechit) îngălbinire, (popular) gălbenire.
Îngălbenit, adjectiv
Sinonime:
galben, ofilit, palid, trecut, uscat, veșted, veștejit, (Banat și Oltenia) galfăd, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) smolit, (învechit) îngălbinit, (livresc) pal, (Moldova și Bucovina) ugilit, (popular și familiar) gălbejit, (popular) gălbenit, (popular) pierit, (popular) spelb, (rar) pălit, (regional) gălbăcios, (regional) pâhăvit. Îngălbenit, substantiv
Sinonime:
îngălbenire, paloare, veștejire.
Îngălmăceală, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
confuzie, încurcătură, larmă, (învechit și regional) îngălmăcire.
Îngălmăcire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
amestecare, confuzie, dezordine, încurcătură, învălmășeală, tulburare, zăpăceală, (învechit și regional) îngălmăceală, (învechit și regional) îngălmăcitură.
Ingambament, substantiv
Sinonime:
(versificație) enjambement, rejet.
Îngâmfare, substantiv feminin Sinonime:
trufie, orgoliu, mândrie, vanitate, fudulie, fală.
Îngâmfat (îngâmfată), adjectiv Sinonime:
încrezut, fudul, vanitos, orgolios, mândru, umflat în pene, fălos, trufaş, închipuit, înfumurat, plin de el, cu nasul pe sus.
Îngâmfos, adjectiv
Sinonime:
îngâmfat.
Îngâna, verb Sinonime:
a imita, a repeta; a acompania, a însoţi.
Îngânăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
batjocură, grimasă, schimă, strâmbătură.
Îngânat (îngânată), adjectiv Sinonime:
murmurat, şoptit, rostit încet.
Îngândura, verb Sinonime:
a (se) pune pe gânduri, a cădea pe gânduri, a fi cuprins de gânduri, a fi preocupat, a se întrista.
Îngândurat (îngândurată), adjectiv Sinonime:
dus pe gânduri, preocupat, îngrijorat, plin de gânduri, distrat, pierdut.
Îngânfare, substantiv (învechit)
Sinonime:
fudulie, îngâmfare, mândrie, trufie.
Îngârjoba, verb (învechit)
Sinonime:
a se încovoia.
Îngârjobat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
cocoșat, încovoiat.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Autorizaţie, substantiv feminin Sinonime:
împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.
Bălmăji, verb Sinonime:
a amesteca, a încurca, a zăpăci, a ameţi; (figurat) a îmbrobodi, a înşela, a duce de nas (pe cineva), a îmbolmăji; a îngăima, a îndruga, a articula.
Băţos (băţoasă), adjectiv Sinonime:
drept, ţeapăn, tare; (figurat) rigid, îngâmfat, plin de sine.
Bâigui, verb Sinonime:
a îngăima, a îngâna, a aiura, a vorbi într-aiurea, a delira; a vorbi incoerent, a vorbi încurcat; a spune prostii.
Bâiguială, substantiv feminin Sinonime:
aiurare, delir, delirare, îngăimare.
Blajin (blajină), adjectiv Sinonime:
blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.
Blând (blândă), adjectiv Sinonime:
blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Bunăvoinţă, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.
Clemenţă, substantiv feminin Sinonime:
indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.
Codi, verb
Sinonime:
a da înapoi, a ezita, a pregeta, a se coi, a se feri, a se îndoi, a sta la îndoială, a șovăi, (figurat) a oscila, (învechit și figurat) a se atârna, (învechit și figurat) a se cumpăni, (învechit și figurat) a se legăna, (învechit și popular) a lenevi, (învechit și popular) a pierde vremea, (învechit) a lipsi, (învechit) a se cruța, (Moldova) a se cioșmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (regional) a se îngăima, (regional) a se nedumeri, (regional) a tântăvi.
Concede, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.
Concesie, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, permisiune, trecere cu vederea.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Confuz (confuză), adjectiv
Sinonime:
neclar, nedesluşit, tulbure, încurcat, vag, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, nedefinit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, (figurat) întunecat, nebulos, neguros; (învechit) îngăimător, neauzit; (livresc) abscons.
Confuzie, substantiv feminin
Sinonime:
greşeală, eroare, inadvertenţă; (figurat) amestec, încurcătură, zăpăceală, (Transilvania) îngăimăceală, (familiar) halima; imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (figurat) nebulozitate.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Dezlegare, substantiv feminin Sinonime:
rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.
Dispensă, substantiv feminin Sinonime:
scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă. Dispensa, verb
Sinonime:
a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.
Doctoral, adjectiv
Sinonime:
academic, afectat, doctrinar, dogmatic, grav, impozant, încrezut, îngâmfat, pedant, pedantesc, profesoral, sentențios, serios, solemn, solemnel.
Dondăni, verb
Sinonime:
a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a îndruga, a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bolborosi, a boscorodi, a cicăli, a dăscăli, a flecări, a gângăvi, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a murmura, a pălăvrăgi, a plictisi, a sâcâi, a sporovăi, a trăncăni.
Dus (dusă), adjectiv
Sinonime:
îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, căzut, înfundat; ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
Ezita, verb
Sinonime:
a sta la îndoială, a şovăi, a se codi, a pregeta, a fi nehotărât, (învechit şi regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Moldova) a se cioşmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (învechit) a se cruţa, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit, figurat) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna, a aștepta, a șovăi, a tergiversa, a tărăgăna.
Fală, substantiv feminin Sinonime:
trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, mândrie; strălucire, măreţie, pompă, grandoare, mărire, solemnitate, maiestate; glorie, faimă, renume, cinste.
Falnic (falnică), adjectiv
Sinonime:
măreţ, impunător, grandios, impozant, arătos; semeţ, trufaş, mândru, încrezut, orgolios, impresionant, maiestuos, splendid, (livresc) magnific, (învechit şi regional) fălos, frumos, glorios, strălucit, fudul, grandoman, infatuat, înfumurat, îngâmfat, megaloman, ţanţoş, vanitos.
Fanfaron (fanfaroană), adjectiv Sinonime:
lăudăros, îngâmfat, înfumurat.
Fatuitate, substantiv feminin Sinonime:
îngâmfare, aroganţă, înfumurare, grandomanie, trufie, semeţie, orgoliu.
Făli, verb
Sinonime:
a se mândri, a (se) lăuda, a se făloși, a se fuduli, a se îngâmfa, a fi înfumurat, a fi mândru, a fi trufaş, a fi semeţ, a fi arogant; a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a exalta.
Fălos (făloasă), adjectiv
Sinonime:
trufaş, semeţ, îngâmfat, înfumurat, grandoman, arogant, fudul, mândru, impunător, măreţ, impozant, falnic, splendid, arătos, chipeş, frumos, glorios, grandios, impresionant, infatuat, încrezut, maiestos, megaloman, orgolios, strălucit, ţanţoş, vanitos.
Fâstâci, verb
Sinonime:
a se zăpăci, a se intimida, a se încurca, (regional) a se teşmeni, a se ului, (Transilvania) a se îngăimăci, (Oltenia, Muntenia şi Transilvania) a se rătuti, (figurat) a se pierde.
Fredona, verb
Sinonime:
a cânta, a îngâna (un cântec), (regional) a lălăi, a nănăi.
Fudul (fudulă), adjectiv Sinonime:
înfumurat, îngâmfat, închipuit, mândru, încrezut, grandoman, arogant, cu fumuri, fălos, trufaş, orgolios.
Fuduli, verb Sinonime:
a se făli, a se împăuna, a se mândri, a se îngâmfa, a se umfla în pene, a se lăuda, a fi trufaş, a fi cu nasul sus, a fi cu nasul în vânt.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Gânditor (gânditoare), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
filozof, înţelept; (cu rol de adjectiv) absent, îngândurat, meditativ, preocupat, reflexiv, visător.
Grandoman, substantiv masculin Sinonime:
megaloman, îngâmfat, înfumurat, infatuat, încrezut, orgolios.
Grandomanie, substantiv feminin
Sinonime:
infatuare, înfumurare, îngâmfare, megalomanie, orgoliu.
Grozăvi, verb
Sinonime:
a face pe grozavul, a face pe viteazul, a (se) deforma, a (se) desfigura, a se îngâmfa, a se lăuda, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, a (se) urâţi, a-și da aere, a-şi da importanţă.
Ierta, verb Sinonime:
a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.
Ifos, substantiv neutru Sinonime:
înfumurare, trufie, emfază, orgoliu, îngâmfare.
Imita, verb
Sinonime:
a copia, a reproduce, a reprezenta, a reda; a îngâna, a se strâmba, a se schimonosi, a se poci, a se scălâmba, a se maimuţări.
Infatuare, substantiv feminin Sinonime:
îngâmfare, înfumurare, trufie, orgoliu, vanitate, mândrie.
Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime:
conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.
Împuțit (împuțită), adjectiv Sinonime:
alterat, stricat; murdar, neîngrijit, îngălat, infect.
Încrezut (încrezută), adjectiv Sinonime:
îngâmfat, înfumurat, cu nasul în vânt, mândru, ţanţoş.
Încuviinţa, verb Sinonime:
a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.
Îndruga, verb Sinonime:
a îngăima, a articula, a mormăi.
Înfumura, verb Sinonime:
a se îngâmfa, a se împăuna, a-şi da aere, a fi închipuit, a ţine nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas, a-și băga fumuri în cap.
Înfumurare, substantiv feminin Sinonime:
îngâmfare, mândrie, orgoliu, aroganţă, vanitate, prezumţie, închipuire.
Întona, verb Sinonime:
a începe un cântec, a fredona. Intona, verb
Sinonime:
a cânta, a executa un cântec, a fredona, a îngâna, a întona, a modula, a murmura, a rosti cu un ton specific.
Înţepat (înțepată), adjectiv Sinonime:
ţanţoş, îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat, închipuit, orgolios.
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Jegos (jegoasă), adjectiv
Sinonime:
împuțit, jigărit, maculat, mazac, mânjit, mârșav, murdar, muruit, muscuros, muzgurit, negru, neîngrijit, nespălat, păduchios, pătat, perceat, picat, puchinos, puchios, pucios, răpănos, râpat, râpos, ronghioș, scârnav, slinos, smârced, smârd, soios, tăvălit, terfelit, zoios, (Moldova, Bucovina și Banat) feștelit, (popular și familiar) janghinos, (popular) îngălat, (popular) zăbălos, (regional) dervelit, (regional) imos, (Transilvania și Maramureș) piscoș, (Transilvania) mocicoș, (Transilvania, Maramureș și Bucovina) tinos.
Lăsa, verb Sinonime:
a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Licit (licită), adjectiv
Sinonime:
admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.
Maimuţări, verb Sinonime:
a maimuţi, a imita, a îngâna; a se strâmba, a se schimonosi, a se scălămbăia, a se poci.
Măreţ (măreață), adjectiv
Sinonime:
falnic, fastuos, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, luxos, maiestos, megaloman, monumental, orgolios, plin de sine, semeţ, sfidător, solemn, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, superb, țanțoș, vanitos, (figurat) trufaș, (învechit și regional) fălos, (învechit) solemnel, (învechit) vederos, (livresc) magnific, (popular) mândru, (rar) august.
Măreție, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, fală, fast, frumusețe, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lux, maiestate, mărire, mândrie, monumentalitate, obrăznicie, orgoliu, pompă, semeție, sfidare, slavă, solemnitate, somptuozitate, splendoare, strălucire, trufie, vanitate, (învechit) ighemonicon, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) pohfală, (învechit) saltanat.
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime:
bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.
Mărinimos (mărinimoasă), adjectiv
Sinonime:
ales, binevoitor, bun, compătimitor, culant, darnic, galant, galanton, generos, îngăduitor, înțelegător, măreț, milos, milostiv, munificent, nobil, plin de măreție, plin de mărinimie, (figurat) larg, (învechit) dăruitor, (învechit) filotim, (învechit) magnanim, (învechit) marinim, (învechit) marinimos, (învechit) milosârd, (învechit) priincios, (învechit) priitor.
Meditativ (meditativă), adjectiv
Sinonime:
absorbit, concentrat, contemplativ, contemplator, cugetător, gânditor, îngândurat, obosit, preocupat, reflexiv, visător, (ironic) pansiv, (învechit) meditator.
Megalomanie, substantiv feminin Sinonime:
grandomanie, orgoliu, îngâmfare.
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime:
ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.
Milostiv (milostivă), adjectiv Sinonime:
milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.
Mândreţe, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrenie, mândrie, minunăție, minune, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.
Mândri, verb Sinonime:
a se făli, a se îngâmfa, a se lăuda.
Mândrie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, bucurie, fală, fatuitate, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, morgă, orgoliu, prezumție, satisfacţie, semeție, suficiență, trufie, vanitate, (învechit și popular) măreție, (învechit și popular) mărire, (învechit) fălnicie, (învechit) laudă, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrețe, (învechit) pohfală, (învechit) preaînălțare, (învechit) preaînălțime, (învechit) semețire, (învechit) trufă, (învechit) trufășie, (învechit) zădărnicie, (popular și familiar) ifos, (popular și familiar) țâfnă, (popular) dârzenie, (popular) făloșenie, (popular) făloșie, (rar) superbie, (rar) țanțoșie.
Mândru (mândră), adjectiv
Sinonime:
arătos, bun, capabil, chipeș, competent, demn, destoinic, distins, dotat, drag, drăguţ, experimentat, fericit, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, iubit, încercat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, înțelept, înzestrat, maiestuos, megaloman, minunat, mulţumit, onorat, orgolios, pregătit, prezumțios, priceput, satisfăcut, semeț, splendid, strălucitor, suficient, trufaş, țanțoș, valoros, vanitos, versat, vrednic, (figurat) bățos, (figurat) înțepat, (figurat) scrobit, (învechit și popular) măreț, (învechit și regional) pâșin, (învechit) fumuros, (învechit) preaînălțat, (învechit) zadarnic, (popular și familiar) țâfnos, (popular) dârz, (popular) falnic, (popular) fălos, (popular) închipuit, (prin Banat) măros, (prin Moldova) nărtos, (rar) superb.
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime:
bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.
Muced (mucedă), adjectiv
Sinonime:
degradat, fumuriu, îngălbenit (de vreme), mucegăios, mucegăit, mucezit, negru-vânăt, sur, umed, vânăt-fumuriu, (figurat) depășit, (învechit) mucede, (învechit) mucid, (Oltenia și Muntenia) sfoiegit, (regional) facău, (regional) focău, (regional) mucegărit, (regional) oxidat.
Mulţumi, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.
Murdar (murdară), adjectiv
Sinonime:
abject, ilegal, ilicit, impur, incorect, infam, întinat, jegos, mânjit, mișel, mișelesc, necinstit, neclar, necorect, nedemn, negru, nelegal, nelegiuit, nemernic, neonest, nespălat, netrebnic, obscen, pătat, răpănos, rușinos, scelerat, slinos, soios, terfelit, ticălos, tulbure, (familiar) împuțit, (familiar) păduchios, (figurat) josnic, (figurat) mizerabil, (figurat) necuviincios, (figurat) trivial, (învechit și popular) picat, (învechit și popular) scârnav, (învechit) smârced, (învechit) smârd, (livresc) maculat, (Moldova, Bucovina și Banat) feștelit, (popular și familiar) janghinos, (popular) îngălat, (popular) zăbălos, (rar) tăvălit, (regional și familiar) puchinos, (regional) dervelit, (regional) imos, (regional) mazac, (regional) mârșav, (regional) muruit, (regional) muscuros, (regional) muzgurit, (regional) perceat, (regional) puchios, (regional) pucios, (regional) râpat, (regional) râpos, (regional) zoios, (Transilvania și Maramureș) piscoș, (Transilvania și Maramureș) ronghioș, (Transilvania) mocicoș, (Transilvania, Maramureș și Bucovina) tinos.
Nedesluşit (nedeslușită), adjectiv
Sinonime:
bolborosit, confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedefinit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (figurat) greu de înțeles, (figurat) întunecat, (figurat) lipsit de claritate, (figurat) morfolit, (figurat) nebulos, (figurat) neguros, (figurat) surd, (învechit) îngăimător, (învechit) neauzit.
Nespălat (nespălată), adjectiv Sinonime:
murdar, întinat, jegos, îngălat.
Ofili, verb Sinonime:
a (se) veşteji, a (se) trece, a (se) îngălbeni; a pieri, a dispare.
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime:
agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.
Opri, verb Sinonime:
a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.
Orgoliu, substantiv neutru Sinonime:
mândrie, îngâmfare, vanitate, trufie, aroganţă.
Pacient (pacientă), adjectiv Sinonime:
răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Păsui, verb Sinonime:
a îngădui, a permite, a lăsa, a admite, a tolera; a învoi, a da răgaz, a amâna.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Permisiune, substantiv feminin Sinonime:
învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.
Permite, verb Sinonime:
a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Pohfală, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
aroganță, cinste, cinstire, elogiu, fală, fast, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, laudă, lux, măreție, mărire, mândrie, omagiu, orgoliu, pompă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, semeție, slavă, slăvire, somptuozitate, splendoare, strălucire, trufie, vanitate, (variantă) pofală.
Prăjit (prăjită), adjectiv Sinonime:
ars, fript; (figurat) uscat, îngălbenit, pârjolit; înşelat, fraierit, dus de nas.
Preocupat (preocupată), adjectiv Sinonime:
absorbit, îngrijorat, îngândurat, atent.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Prezumţie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, bănuială, fală, fatuitate, fudulie, gloriolă, impertinență, infatuare, insolență, ipoteză, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, opinie, orgoliu, presentiment, presupunere, semeție, sfruntare, suficiență, supoziţie, supraapreciere, supraestimare, suspiciune, trufie, tupeu, vanitate; (variante) prezumpție, prezumțiune.
Prezumţios (prezumțioasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, dispreţuitor, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverențios, încrezut, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, mândru, megaloman, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, vanitos, (variantă învechită) prezumpțios.
Proţăpi, verb (popular) Sinonime:
a se posta, a se fixa, a se înfige; a se îngâmfa, a-şi da importanţă, a face pe grozavul.
Proţăpit (proțăpită), adjectiv Sinonime:
nemişcat, ţeapăn, înfipt; (figurat) îngâmfat, mândru, infatuat, orgolios.
