Guiţa, verb
Sinonime:
a covița, a grohăi, a face guiț-guiț; (figurat) a denunța, a informa, a pârî, a protesta în mod zgomotos.
Guiţare, substantiv
Sinonime:
grohăitură, guiţat.
Guiţat, substantiv
Sinonime:
grohăit, grohăitură, guiţare, guiţătură, (regional) grohot.
Guiţătură, substantiv
Sinonime:
grohăitură, guiţat.
Grohot, substantiv neutru
Sinonime:
bolovăniş, grohăit, grohăitură, grohotiş, guiţare, guiţat, guiţătură, pietriş.
Coicăi, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa.
Coviţa, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa.
Coviţăi, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa.
Grohăi, verb
Sinonime:
a guiţa, a face groh-groh.
Grohăit, substantiv
Sinonime:
grohăire, grohăitură, guițat, guițătură, (regional) grohot; (variante) grohănit, grohoit, grohonit, gronhănit, gronit, grooit, groonit, gruhăit, gruhâit, gruhuit.
Grohăitură, substantiv
Sinonime:
grohăit, guițat, guițătură, (învechit) grohăială, (regional) covițăit, (regional) grohot.
Grohoti, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa, a face zgomot rostogolindu-se.
Gurui, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa.
Covițare, substantiv (regional)
Sinonime:
guițare.
Covițăit, substantiv (regional)
Sinonime:
guițat.
Grohăială, substantiv (învechit)
Sinonime:
grohăire, grohăit, grohăitură, guițat, guițătură, (regional) grohot.
Covițăitură, substantiv (regional)
Sinonime:
guițătură.
