Eradica, verb
Sinonime:
a suprima, a elimina; a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; a stârpi, a desființa, a extirpa.
Eradicabil, adjectiv
Sinonime:
extirpabil.
Eradicare, substantiv
Sinonime:
eradicație, dezrădăcinare, stârpire.
Eradicație, substantiv
Sinonime:
eradicare, eliminare, dezrădăcinare, extirpație, extirpare, supresiune, suprimare.
Eradicațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
eradicare, eradicație.
Dezrădăcina, verb
Sinonime:
a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face să nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.
Dezrădăcinare, substantiv
Sinonime:
înstrăinare; (livresc) eradicare.
Eliminare, substantiv
Sinonime:
abandon, aboliție, anulare, curăţare, eradicație, infirmare, invalidare, lacună, lichidare, resciziune, reziliere, revocație, suprimare, evacuare, excludere, înlăturare, torpilare.
Extirpare, substantiv
Sinonime:
ablaţiune, eradicație, excizie, extirpație, mamectomie.
Exterminație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, carnaj, decimare, destrucție, eradicație, exterminare, extincție, extirpare, genocid, hecatombă, lichidare, masacru, nimicire, pogrom, purificare etnică, ucidere în masă, (variantă) exterminațiune.
Avulsiune, substantiv
Sinonime:
dezrădăcinare, eradicație, extirpație, extracție, îndepărtare, smulgere, (variantă) avulsie.
Extracțiune, substantiv
Sinonime:
abataj, dezrădăcinare, enucleație, eradicație, evulsiune, exereză, extirpație, extracție, extragere, scoatere; filiație, genealogie, origine, pedigriu, proveniență.
Exterminabil, adjectiv
Sinonime:
destructibil, eradicabil, extingibil, extirpabil.
Avulsie, substantiv
Sinonime:
avulsiune, depilare, depilat, depilație, desțelenire, dezrădăcinare, divulsie, divulsiune, epilare, epilație, eradicare, eradicație, evulsie, evulsiune, extirpare, extirpat, extirpație, extracție, extragere, smulgere.