Enunţare, substantiv
Sinonime:
enunț, formulare, emitere.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Enunţ, substantiv neutru Sinonime:
formulare, arătare, enunţare.
Emitere, substantiv
Sinonime:
elaborare, enunţare, expunere, formulare, transmitere, pronunţare, producere, emisiune; (termen juridic) lansare.
Enunţiativ, adjectiv
Sinonime:
care conține o enunțare, expozitiv.
Formulare, substantiv
Sinonime:
emitere, enunţare, exprimare, pronunţare, redactare, rostire, spunere, zicere.
Pronunţiaţie, substantiv
Sinonime:
(învechit) accent, accentuare, accentuație, articulare, articulație, balbuție, bâlbâială, debit, dicțiune, elocuțiune, enunțare, fonetică, graseiere, inflexiune, intonație, iotacism, lalație, lambdacism, pronunţare, pronunţie, rotacism, rotacizare, sigmatism, ton.
