Emanare, substantiv
Sinonime:
emanaţie, exalaţie, degajare.
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime:
emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.
Exalaţie, substantiv feminin Sinonime:
exalare, împrăştiere, emanare, emanaţie, răspândire.
Degajare, substantiv
Sinonime:
dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere; deblocare, descotorosire; naturaleţe.
Răsfugare, substantiv (învechit)
Sinonime:
degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
