Elocvent (elocventă), adjectiv
Sinonime:
grăitor, convingător, concludent, demonstrativ, expresiv, ilustrativ, sugestiv, (învechit) limbut, slovesnic.
Elocvenţă, substantiv
Sinonime:
aticism, elocință, retorică, expresivitate, locvacitate, volubilitate.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Evocator (evocatoare), adjectiv Sinonime:
evocativ, sugestiv, expresiv, elocvent.
Expresiv (expresivă), adjectiv
Sinonime:
plastic, sugestiv, elocvent, grăitor, evocator, evocativ, nuanţat, pitoresc, pregnant, semnificativ, viu, (figurat) colorat.
Expresivitate, substantiv feminin
Sinonime:
plasticitate, sugestie, stil, elocvenţă, pregnanţă, sugestivitate.
Grăitor (grăitoare), adjectiv Sinonime:
convingător, elocvent, concludent.
Limbuţie, substantiv feminin
Sinonime:
baliverne, beție de cuvinte, fleacuri, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, locvacitate, logoree, minciuni, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, povești, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănire, trăncănit, treanca-fleanca, verbalism, verbozitate, verzi și uscate, volubilitate, vorbă multă și fără rost, vorbăraie, vorbărie, vorbe de clacă, vorbe goale, vorbe în vânt, vrute și nevrute, (depreciativ) poliloghie, (familiar) brașoave, (familiar) gogoși (de tufă), (familiar) palavre, (familiar) taclale, (figurat) clănțăneală, (figurat) dârdâială, (figurat) dârdâit, (figurat) frazeologie, (franțuzism) facondă, (franțuzism) verbiaj, (învechit) elocvență, (învechit) trancana, (Moldova) leorbăială, (popular și familiar) sporovăială, (prin Muntenia) procovanță, (regional) lehăit, (regional) pălăvăcăială, (regional) pălăvrăgitură, (regional) pălăvrit, (Transilvania) stroncănire.
Locvace, adjectiv
Sinonime:
bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Oratorie, substantiv feminin
Sinonime:
elocvență, oratorism, retorică, (învechit) limbuție, (învechit) ritorie; oratoriu.
Pilduitor (pilduitoare), adjectiv Sinonime:
exemplar; grăitor, elocvent, ilustrativ.
Plasticitate, substantiv feminin
Sinonime:
elocvență, expresivitate, forţă sugestivă, maleabilitate, pregnanță, sugestivitate, suplețe, vioiciune.
Edificator (edificatoare), adjectiv
Sinonime:
clarificator, concludent, convingător, decisiv, edifiant, elocvent, exemplar, explicativ, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, lămuritor, pilduitor, probant, puternic, serios, solid, tare, temeinic, vorbitor, (învechit) înduplecător.
Convingător, adjectiv
Sinonime:
concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător.
Elocință, substantiv
Sinonime:
elocvență, aticism, locvacitate, volubilitate.
Itos, substantiv
Sinonime:
elocvență, emfază, patos.
Locvacitate, substantiv
Sinonime:
bavardaj, elocință, elocvență, facondă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, logoree, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, verbiaj, verbozitate, vervă, volubilitate, vorbăraie, vorbărie.
Disert, adjectiv
Sinonime:
bavard, elocvent, locvace, prolix, verbos, volubil, vorbăreț.
Ritorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
discurs, elocvenţă, oratorie, retorică.
Sugestivitate, substantiv
Sinonime:
elocvență, expresivitate, plasticitate, pregnanță.
Retorism, substantiv
Sinonime:
afectare, artificialitate, căutare, elocvență afectată, emfază, grandilocvență, manierism, patos, pompă, prețiozitate.
Deciziv, adjectiv
Sinonime:
adânc, capital, cardinal, concludent, considerabil, convingător, crucial, decisiv, determinant, edificator, elocvent, esențial, fundamental, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, irefutabil, însemnat, major, nodal, organic, pilduitor, primordial, probant, profund, puternic, radical, serios, solid, structural, substanțial, tare, temeinic, vital, vorbitor, (figurat) strivitor, (figurat) zdrobitor, (franțuzism învechit) ponderos, (învechit) decizător, (învechit) înduplecător.
Definitor, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, definițional, elocvent, reprezentativ, specific.
Vorbitor, adjectiv
Sinonime:
comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu. Vorbitor, substantiv
Sinonime:
alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.
Vorbitorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
bavardaj, elocvență, vorbărie.
Vorovaci, adjectiv (învechit)
Sinonime:
clănțău, elocvent, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț, (regional) vrevitor.
Elocente, adjectiv invariabil
Sinonime:
elocvent.
Elocint, adjectiv
Sinonime:
elocvent.
Elocinte, adjectiv invariabil
Sinonime:
elocvent.
Elocuent, adjectiv
Sinonime:
elocvent.
Elocuint, adjectiv
Sinonime:
elocvent.
Slovesnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
convingător, edificator, elocvent, (învechit) elocuent.
