Duhovnic, substantiv
Sinonime:
confesor, părinte spiritual; cleric.
Duhovnicesc (duhovnicească), adjectiv
Sinonime:
sufletesc, spiritual; preoţesc, religios, bisericesc, (popular) popesc.
Duhovnici, verb
Sinonime:
a mărturisi, a se spovedi.
Confesor, substantiv masculin
Sinonime:
capelan, confident, duhovnic, preot, (astăzi rar) spiritual, (învechit) mărturisitor, (învechit) spoveditor.
Preoțesc (preoțească), adjectiv
Sinonime:
clerical, de preot, duhovnicesc, ecleziastic, hieratic, păstoresc, popesc, sacerdotal, (învechit) pastoral, (învechit) păstoricesc, (învechit) păstornic, (învechit) păstornicesc, (învechit) prezbiterial; (variante) preotesc, (învechit) preutesc, (învechit) preuțesc.
Spiritual (spirituală), adjectiv Sinonime:
sufletesc, intelectual, mental, psihic, glumeţ, comic, amuzant, ironic; fin, inteligent, deştept, ager, isteţ, pătrunzător; imaterial, supranatural; moral, duhovnicesc.
Cleric, substantiv
Sinonime:
abate, capelan, călugăr, coadjutor, congregaționist, druid, ecleziast, iezuit, lazarist, mag, marabut, oficiant, pastor, preot, reverend, seminarist, vicar, (învechit) duhovnic.
Confident, substantiv
Sinonime:
duhovnic, custode, intim, (învechit) tainic; părtaş.
