Docilitate, substantiv
Sinonime:
ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.
Obedienţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, ascultare, docilitate, conformism.
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.
Ascultare, substantiv
Sinonime:
audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.
Cuminţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.
Subordinaţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.
Maleabilitate, substantiv
Sinonime:
adaptabilitate, deformabilitate, docilitate, elasticitate, flexibilitate, plasticitate, servilitate, suplețe, ușurință de adaptare.
Indocilitate, substantiv
Sinonime:
dezobediență, indisciplină, insubordonare, insumisiune, încăpățânare, lipsă de docilitate, lipsă de supunere, neascultare, nesupunere, răzvrătire, retivitate, (rar) neînțelegere.
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Sumisiune, substantiv
Sinonime:
alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.
