Divi, verb
Sinonime:
a (se) cruci, a (se) minuna, a (se) mira, a (se) nedumeri, a (se) uimi, a (se) ului.
Divictar, substantiv (învechit)
Sinonime:
boiernaș, (învechit) divictariu.
Divida, verb
Sinonime:
a divide.
Divide, verb
Sinonime:
a (se) diviza, a (se) împărţi, a (se) descompune.
Dividend, substantiv
Sinonime:
deîmpărţit, parte, retribuție.
Dividere, substantiv
Sinonime:
divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Dividirui, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) divide.
Divin, adverb
Sinonime:
minunat, splendid, superb.
Divin (divină), adjectiv
Sinonime:
admirabil, bisericesc, ceresc, demiurgic, dumnezeiesc, încântător, minunat, preaînalt, providențial, religios, sfânt, splendid, superb, (livresc) celest, (popular) sânt, (rar) div, (rar) îndumnezeit, (rar) zeiesc.
Divina, verb (învechit)
Sinonime:
a devina.
Divinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
divinație.
Divinamente, adverb (învechit)
Sinonime:
de către divinitate, dumnezeește, perfectamente.
Divinare, substantiv (învechit)
Sinonime:
devinare.
Divinat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
devinat.
Divinație, substantiv
Sinonime:
alchimie, astrologie, augur, auspiciu, cabală, cartomanție, chiromanție, clarviziune, ermetism, incantație, magie, mantică, necromanție, ocultism, oracol, predicție, presaj, previziune, profeție, pronostic, sortilegiu, vaticinație, (variantă) devinație.
Divinațiune, substantiv
Sinonime:
divinație.
Divinator, adjectiv
Sinonime:
clarvăzător, pătrunzător, perspicace, prevăzător, prevestitor, profetic, sagace, (variantă) devinator, (variantă) divinatoriu.
Divinatoriu, adjectiv
Sinonime:
augural, clarvăzător, magic, vizionar.
Divinitate, substantiv feminin
Sinonime:
Dumnezeu, zeu, dumnezeire, esență divină, creator, demiurg; cer.
Diviniza, verb
Sinonime:
a proslăvi, a preamări, a adora, a venera, a zeifica, a deifica, a glorifica, a canoniza; (livresc) a apoteoza.
Divinizare, substantiv
Sinonime:
adorare, adorație, apoteozare, apoteoză, deificare, idolatrizare, înzeire, sacralizare, slăvire, venerare, zeificare, (învechit) divizinațiune, (învechit) îndumnezăiciune, (învechit) îndumnezeire.
Divinizat, adjectiv
Sinonime:
adorat, adulat, apoteozat, deificat, idolatrizat, proslăvit, slăvit, venerat, zeificat, (învechit) cinstit, (învechit) îndumnezeit, (învechit) înzeit.
Divinizațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
divinizare.
Divirgență, substantiv (învechit)
Sinonime:
divergență.
Divisi, verb (regional)
Sinonime:
a diviza.
Divisie, substantiv (învechit)
Sinonime:
divizie.
Divisiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
diviziune.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Divizare, substantiv
Sinonime:
împărţire, descompunere; fisiune.
Divizat, adjectiv
Sinonime:
fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat.
Divizibil, adjectiv
Sinonime:
fisibil, partajabil, separabil.
Divizie, substantiv
Sinonime:
secție, serviciu; (sport) categorie.
Divizionar, adjectiv
Sinonime:
(monedă divizionară) (la plural) bani mărunți, mărunțiș.
Divizionism, substantiv
Sinonime:
(curent în pictură) poantilism.
Divizionist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
(pictură) poantilist.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Divizor, substantiv
Sinonime:
coeficient, factor, împărţitor, multiplicator, submultiplu.
Adora, verb Sinonime:
a admira, a adula, a iubi, a glorifica, a idolatriza, a proslăvi, a venera, a diviniza, a slăvi, a preamări.
Apoteoză, substantiv feminin Sinonime:
preamărire, slăvire, glorificare, consacrare, elogiu, triumf. Apoteoza, verb
Sinonime:
a cânta, a cinsti, a deifica, a diviniza, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a zeifica.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Capitol, substantiv neutru Sinonime:
fragment, diviziune, parte.
Catedrală, substantiv feminin Sinonime:
biserică, templu, locaş divin.
Celest (celestă), adjectiv Sinonime:
ceresc, divin; (figurat) pur, cast, angelic, minunat, fermecător, încântător.
Cer, substantiv neutru Sinonime:
boltă cerească, firmament; rai, providenţă, divinitate, putere divină.
Ceresc (cerească), adjectiv Sinonime:
divin, celest; (figurat) minunat, fermecător, încântător.
Compartimenta, verb Sinonime:
a diviza, a împărţi.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Dumnezeiesc (Dumnezeiască), adjectiv
Sinonime:
divin, minunat, superb, splendid; (biserică) divin, providenţial.
Dumnezeire, substantiv feminin Sinonime:
divinitate, Dumnezeu, providenţă.
Eşalona, verb
Sinonime:
a dispune pe eșaloane, a diviza, a grada, a împărţi, a repartiza, a seria, a spația.
Factor, substantiv masculin
Sinonime:
agent, cauză, condiţie, forţă motrice, mobil, parametru; coeficient, determinant, divizor, multiplicator, cuoțient; poștaș.
Făptură, substantiv feminin
Sinonime:
fiinţă, vietate, vieţuitoare, creatură; trup, statură, înfăţişare, aspect, conformaţie, structură; animal, vedere, natură, fire, lume, univers; configuraţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, profil, zeitate, zeu.
Fisiona, verb
Sinonime:
a (se) împărţi, a (se) sparge, a (se) divide, a (se) diviza, a (se) scinda.
Fracţiona, verb
Sinonime:
a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Fragment, substantiv neutru
Sinonime:
(regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.
Fragmenta, verb
Sinonime:
a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.
Gen, substantiv masculin
Sinonime:
categorie, diviziune, factură, fason, fel, grup, manieră, mod, regim, sens, sex, soi, specie, stil, teapă, tip, varietate.
Grada, verb
Sinonime:
a acorda un grad, a diviza, a doza, a echilibra, a eșalona, a gradua, a ierarhiza, a indica, a împărți în grade, a marca, a mări treptat, a micșora treptat, a nuanța.
Idol, substantiv masculin Sinonime:
zeu, divinitate.
Idolatriza, verb
Sinonime:
a adora, a adula, a deifica, a diviniza, a iubi exagerat, a preamări, a venera, (învechit) a cinsti, (învechit) a idolatra, (învechit) a slăvi.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Împărţitor, substantiv masculin Sinonime:
divizor.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Magic (magică), adjectiv
Sinonime:
cabalistic, captivant, divinator, esoteric, ezoteric, fascinant, fascinator, feeric, fermecat, fermecător, încântător, minunat, miraculos, misterios, năzdrăvan, ocult, taumaturgic, vrăjit, vrăjitor, vrăjitoresc, (învechit) etonant, (învechit) maghicesc, (popular) fermecătoresc, (popular) măiestresc, (variantă) (învechit) maghic.
Mărunţi, verb Sinonime:
a fărâmiţa, a pisa, a zdrobi, a diviza.
Oracol, substantiv neutru
Sinonime:
adevăr, aruspice, astrolog, augur, destin, devinație, divinație, enunţ, ghicitoare, ghicitor, pitie, predicție, preot, preoteasă, prevestire, prezicător, prezicere, profet, profetesă, profeție, pronostic, sibilă, vaticinator, vaticinație, veritate, (variantă) oracul.
Parcela, verb Sinonime:
a diviza, a împărţi, a partaja, a delimita. Parcelă, substantiv feminin Sinonime:
bucată, porţiune, lot, parte.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Partaja, verb Sinonime:
a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.
Perfect (perfectă), adjectiv
Sinonime:
absolut, angelic, complet, corect, deplin, desăvârşit, divin, excelent, fără cusur; ideal, idilic, impecabil, ireproşabil, împlinit, magistral, realizat, sublim.
Periodizare, substantiv feminin Sinonime:
împărţire, divizare, succesiune.
Pronie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
atotputernicul, cer, creatorul, destin, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, forță divină, părinte, providenţă, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) prevedere, (învechit) promișlenie, (învechit) promitie; grijă, îndurare, milă; (variantă) pronă, (variantă) proonie.
Proslăvi, verb Sinonime:
a elogia, a slăvi, a preamări, a glorifica, a adora, a diviniza, a lăuda.
Prosternare, substantiv feminin Sinonime:
supunere, înclinare, închinăciune, plecăciune, aplecare; ploconire; venerare, divinizare, slăvire.
Providenţă, substantiv feminin Sinonime:
divinitate, Dumnezeu, dumnezeire, pronie; (figurat) salvare, scăpare.
Ram, substantiv neutru Sinonime:
cracă, creangă; diviziune, ramificaţie, ramificare, sector.
Ramifica, verb Sinonime:
a face ramuri, a se subdivide, a se diviza.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Repartiza, verb Sinonime:
a împărţi, a distribui, a diviza, a eşalona, a rândui.
Sacru (sacră), adjectiv Sinonime:
sfânt; venerat, scump, adorat, divinizat.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Secţiona, verb Sinonime:
a tăia, a împărţi, a diviza, a segmenta, a fragmenta.
Segmenta, verb Sinonime:
a împărţi, a fragmenta, a tăia, a secţiona, a diviza.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Slăvi, verb Sinonime:
a glorifica, a preamări, a proslăvi, a diviniza, a venera, a elogia.
Suprem (supremă), adjectiv
Sinonime:
absolut, cel mai înalt, deasupra tuturor, desăvârșit, divin, extrem, ideal, intens, necondiționat, perfect, prim, prodigios, sublim, superior, superlativ, suveran, ultim, (ființă supremă) Dumnezeu, (onoruri supreme) funeralii.
Trinitate, substantiv feminin
Sinonime:
(în religia creștină) Sfânta Treime, Treimea divină; grup de trei, treime, triadă, trinom, trio, troiţă.
Venera, verb Sinonime:
a stima, a cinsti, a diviniza, a proslăvi, a adora, a slăvi, a glorifica.
Zeitate, substantiv feminin
Sinonime:
divinitate, idol, zeiță, zeu, (desuet) bozoaie.
Zeu, substantiv masculin Sinonime:
divinitate, idol, zeitate.
Ecuaţional (ecuaţională), adjectiv
Sinonime:
care implică utilizarea unei ecuații; (botanică) care implică diviziunea în două părți egale.
Decan (decani), substantiv masculin
Sinonime:
conducător al unei facultăţi; decurion; diviziune zodiacală.
Clivaj (clivaje), substantiv neutru
Sinonime:
(geologie) clivare, diviziune.
Cliva, verb
Sinonime:
(geologie) a diviza, a tăia.
Simulacru (simulacre), substantiv neutru
Sinonime:
aparență, caricatură, imitație, maimuțărie, minciună, simulație, spoială; divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.
Adorare, substantiv
Sinonime:
divinizare, idolatrizare, venerare; adoraţie.
Adorat, adjectiv
Sinonime:
divinizat, idolatrizat, venerat.
Amitoză, substantiv
Sinonime:
(biologie) sciziparitate, diviziune directă.
Boz, substantiv
Sinonime:
(botanică) bozie, (învechit şi regional) soc mic; (desuet) divinitate păgână, idol.
Teosofie, substantiv
Sinonime:
teozofie; înțelepciune divină.
Deifica, verb
Sinonime:
a adora, a diviniza, a idolatriza, a îndumnezei, a zeifica, a venera.
Deificare, substantiv
Sinonime:
deificat, divinizare, zeificare, (învechit) deifacere, (învechit) deificație, (învechit) îndumnezeire.
Deificat, adjectiv
Sinonime:
considerat zeu, divinizat, zeificat, (figurat) cinstit peste măsură, (învechit) îndumnezeit, (învechit) înzeit. Deificat, substantiv
Sinonime:
deificare.
Deîmpărţit, substantiv
Sinonime:
(matematică) dividend.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
District, substantiv
Sinonime:
arondisment, canton, circumscripție, comitat, departament, diviziune, prefectură, sector, ținut, (învechit, în Transilvania) varmeghie; (turcism învechit) caza, sandjacat, sangiac.
Div, adjectiv
Sinonime:
(rar) divin.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Dumnezeu, substantiv
Sinonime:
(biserică) demiurg, divinitate, dumnezeire, omnipotent, omniscient, părinte, providenţă, zeu, (învechit) atotpărinte, (învechit şi popular) pronie, (învechit) tvoreţ; (articulat) atoateștiutorul, atoatevăzătorul, atotbiruitorul, atotcreatorul, atotcunoscătorul, atotcuprinzătorul, atotfăcătorul, atotputernicul, atotrăbdătorul, atotstăpânitorul, atotvoitorul, creatorul, domnul, preabunul, preaînaltul, preaputernicul, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul, (învechit) atotţiitorul, (popular) sântul, (popular) sfântul.
Vaticinație, substantiv
Sinonime:
divinație, predicție, profeție, oracol, vaticiniu; elucubrație.
Superior (superioară), adjectiv
Sinonime:
arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.
Zonă, substantiv
Sinonime:
arondisment, bidonvil, district, diviziune, foburg, porţiune, raion, regiune, teren, ţinut, meleag, (învechit) oblastie, olat; cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm; (geografie) (zonă tropicală) tropice; suprafață, teritoriu, loc, spațiu; (medicină) (zona zoster) herpes zoster, (Transilvania) foc viu; (botanică) (zonă apicală) caliptră, piloriză, scufie.
Mitoză, substantiv
Sinonime:
(biologie) diviziune indirectă, cariochineză, cariocineză, meioză.
Gradaţie, substantiv
Sinonime:
gradare, diviziune; elevație, evoluție, ierarhie, progresie; enumerație.
Fisiune, substantiv
Sinonime:
dezintegrație, divizare, fisionare, scindare, sciziune, separație.
Segmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fracționar, fragmentar.
Subdiviza, verb
Sinonime:
a dezuni, a disocia, a diviza, a fracționa, a împărți a doua oară, a partaja, a repartiza, a scinda, a secționa, a separa, a subdivide, a subîmpărți.
Fracţionat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.
Compartimentat, adjectiv
Sinonime:
cloazonat, dezunit, divizat, fragmentat, partajat, secționat, separat, tranșat.
Fragmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fărâmițat, fragmentat, imperfect, incomplet, în fragmente, necomplet, parcelar, parţial, sectorial.
Fragmentat, adjectiv
Sinonime:
compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.
Kamikaze, substantiv
Sinonime:
autoliză, avion-sinucigaș, fedain, suicid, suicidar, (figurat) sinucigaș; (Japonia, ad-litteram) vânt divin.
Astrologie, substantiv
Sinonime:
chiromanție, divinație, hermetism, horoscop, magie, mantică, necromanție, ocultism, predicție, presaj.
Meioză, substantiv
Sinonime:
(biologie) diviziune reducţională, cariocineză, mitoză.
Bisecțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bipartiție, cupură, diviziune, împărțire, partajare, tăietură.
Ziditorul, substantiv articulat
Sinonime:
(biserică) (articulat) atotputernicul, (articulat) creatorul, divinitate, (articulat) domnul, dumnezeire, Dumnezeu, (articulat) întemeietorul, părinte, providenţă, (articulat) puternicul, (articulat) stăpânul, (articulat) tatăl, (în limbaj bisericesc și articulat) preabunul, (articulat) preaînaltul, (articulat) preaputernicul.
Glorificat, adjectiv
Sinonime:
adorat, aureolat, binecuvântat, canonizat, deificat, divinizat, imortalizat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, zeificat.
Subdiviziune, substantiv
Sinonime:
cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.
