Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Desolidarizare, substantiv
Sinonime:
(livresc) dezavuare, disociere, separare.
Dezagregare, substantiv
Sinonime:
decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.
Disociaţie, substantiv
Sinonime:
decompoziție, dezagregație, dezintegrație, disociere, disoluție, separație.
Disjungere, substantiv
Sinonime:
disjuncție, disociere.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Dezasamblare, substantiv
Sinonime:
demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.