Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Disociabil, adjectiv
Sinonime:
decompozabil, disjunctiv, izolabil, modular, separabil.
Disociaţie, substantiv
Sinonime:
decompoziție, dezagregație, dezintegrație, disociere, disoluție, separație.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
Fragmenta, verb
Sinonime:
a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.
Desolidariza, verb
Sinonime:
(livresc) a dezavua, a (se) dezbina, a disocia, a se detașa, a se separa.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Dezagregare, substantiv
Sinonime:
decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.
Dezintegra, verb
Sinonime:
a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.
Disjunctiv, adjectiv
Sinonime:
(rar) disjunct, disociabil.
Disjunge, verb
Sinonime:
a separa, a disocia.
Subdiviza, verb
Sinonime:
a dezuni, a disocia, a diviza, a fracționa, a împărți a doua oară, a partaja, a repartiza, a scinda, a secționa, a separa, a subdivide, a subîmpărți.
Dedublare, substantiv
Sinonime:
dedublat, disociație, împărțire în două, omniprezență.
Diferențiabil, adjectiv
Sinonime:
decompozabil, disjunctiv, disociabil, izolabil, modular.
Decompozabil, adjectiv
Sinonime:
alterabil, analizabil, biodegradabil, degradabil, dezagregabil, disociabil, perisabil, putrefiabil, putrescibil, separabil.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Dezasambla, verb
Sinonime:
a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.
Izolabil, adjectiv
Sinonime:
detașabil, disjunctiv, disociabil, separabil.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Modular, adjectiv
Sinonime:
de modul, decompozabil, disjunctiv, disociabil, izolabil, modulat, separabil, (învechit) descomponibil, (învechit) discomponibil.
Decompoza, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) desface, a (se) dezagrega, a (se) dezorganiza, a (se) disocia, a (se) dizolva, a (se) putrefia, a analiza, a descompune, a dezintegra, a distruge, a diviza, a putrezi, a ruina, a scinda, a se cangrena, a se degrada, a se necroza, a separa, (figurat) a deveni palid, (figurat) a diseca, (figurat) a păli.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
