Discerna, verb
Sinonime:
a discerne.
Discernabil, adjectiv
Sinonime:
aparent, audibil, discernibil, identificabil, perceptibil.
Discernământ, substantiv
Sinonime:
circumspecție, clarviziune, comprehensiune, intelecție, judecată, perspicacitate, rațiune, sagacitate.
Discernament, substantiv (învechit)
Sinonime:
discernământ.
Discerne, verb
Sinonime:
a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.
Judicios (judicioasă), adjectiv Sinonime:
bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.
Minte, substantiv feminin
Sinonime:
amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.
Sagacitate, substantiv feminin
Sinonime:
acuitate, agerime, ascuţime, clarviziune, comprehensiune, discernământ, fler, inteligenţă, intuiție, isteţime, luciditate, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, vioiciune, vivacitate, (figurat) nas.
Detectabil (detectabilă), adjectiv
Sinonime:
discernabil, discernibil, măsurabil, perceptibil.
Orbit, adjectiv
Sinonime:
lipsit de vedere, cu vederea slăbită; (la figurat) cu mintea întunecată, fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit; fermecat, fascinat, uluit.
Luciditate, substantiv
Sinonime:
acuitate, caracter lucid, claritate în gândire, conştienţă, discernământ, limpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.
Intelecție, substantiv
Sinonime:
comprehensiune, concepțiune, conștiință, discernământ, geniu, intelect, intuiție, judecată, rezon, spirit, (variantă) intelecțiune.
Discrețiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) circumspecție, decență, discernământ, înțelepciune, măsură, moderație, modestie, precauție, prudență, reținere, rezervă, simplicitate, sobrietate, tact, (variantă) discreție.
Indiscreție, substantiv
Sinonime:
comeraj, curiozitate, grosolănie, importunitate, impudență, incongruitate, intempestivitate, lipsă de discernământ, lipsă de măsură în vorbă, lipsă de rezervă, nedelicatețe, temeritate, (variantă) indiscrețiune.
Identificabil, adjectiv
Sinonime:
discernabil, discernibil, observabil, recognoscibil.
Discernemânt, substantiv (învechit)
Sinonime:
discernământ.
Descernământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
discernământ.
