Dinţa
Dința, verb
Sinonime: a cresta, a dantela, a zimța, a zimțui.  
 
Dintâi
Dintâi, adjectiv
Sinonime: prim; (cu rol de adverb) în primul moment, la început de toate, mai întâi.  
 
Dinţar
Dinţar, substantiv
Sinonime: călcător, ceapraz.  
 
Dințare
Dințare, substantiv
Sinonime: crestare, dantelare, dințat.  
 
Dințat (dințată)
Dințat (dințată), adjectiv
Sinonime: crestat, cu dinți, denticulat, dentiform, seratiform, zimțat, zimțuit, (învechit) colțorat, (rar) zimțos.  
 

Ceapraz
Ceapraz, substantiv neutru
Sinonime: firet; (tehnică) apăsător, călcător, (regional) ceaprazar, dinţar, zimţar.  
 
Fruntaş (fruntașă)
Fruntaş (fruntașă), adjectiv
Sinonime: cel dintâi, primul, de frunte, din cap, cel mai de seamă, de prim rang, de mâna întâi.  
 
Întâi
Întâi, numeral
Sinonime: prim, dintâi, de început, iniţial, începător.  
 
Prim (primă)
Prim (primă), numeral ordinal
Sinonime: cel dintâi, întâi, dintâi, primul; princeps; superior, excelent, de prim ordin, de prim rang.  
 
Primordial (primordială)
Primordial (primordială), adjectiv
Sinonime: cel dintâi, primul, întâiul; esenţial, principal, important, decisiv.  
 
Princeps
Princeps, adjectiv (rar)
Sinonime: primul, cel dintâi, prim.  
 
Zimţat (zimțată)
Zimţat (zimțată), adjectiv
Sinonime: dinţat, crestat.  
 
Zimţos
Zimţos, adjectiv
Sinonime: crestat, dinţat, zimţat, zimţuit.  
 
Zimţa
Zimţa, verb
Sinonime: a cresta, a dinţa, a zimţui.  
 
Cremalieră
Cremalieră, substantiv
Sinonime: (organ de mașină) bară dințată.  
 
Ranţ
Ranţ, substantiv
Sinonime: (regional) creţ, cută, dungă, franj, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, urioc, zbârcitură; femeie morală; ferăstrău, roată dințată.  
 
Zimţuit
Zimţuit, adjectiv
Sinonime: crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos.  
 
Întâietor
Întâietor, adjectiv (învechit)
Sinonime: dintâi, prioritar, (variantă) întâitor.  
 
Dantelură
Dantelură, substantiv
Sinonime: bord dantelat, crenelură, decupaj, decupare, eșancrură, feston, margine dințată, (rar) dantelărie.  
 
Denticulat
Denticulat, adjectiv
Sinonime: (botanică) dințat.  
 
Heterodont
Heterodont, adjectiv
Sinonime: (botanică) neuniform dințat, runcinat; (zoologie) anizodont.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar