Dezrădăcina, verb
Sinonime:
a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face să nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.
Dezrădăcinare, substantiv
Sinonime:
înstrăinare; (livresc) eradicare.
Dezrădăcinat, adjectiv
Sinonime:
înstrăinat, străin.
Extirpa, verb
Sinonime:
a distruge, a nimici, a stârpi, a extermina, a deplanta, a dezrădăcina, a dezgropa; a înlătura, a scoate, a exciza, a extrage.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Străin (străină), adjectiv
Sinonime:
alogen, alohton, apatrid, bizar, ciudat, curios, depărtat, emigrant, excentric, exotic, exterior, extern, extravagant, extrinsec, fantasmagoric, fantezist, heterogen, indiferent, inexplicabil, inexplorat, insolit, izolat, înstrăinat, năstrușnic, necunoscut, nenațional, neobișnuit, neromânesc, original, paradoxal, pribeag, pripășit, refugiat, rezident, singular, stingher, straniu, venetic, (figurat) dezrădăcinat, (învechit) nemernic, (învechit) varvar, (învechit) venit, (popular) strein, (slavonism învechit) proidit.
Eradica, verb
Sinonime:
a suprima, a elimina; a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; a stârpi, a desființa, a extirpa.
Eradicație, substantiv
Sinonime:
eradicare, eliminare, dezrădăcinare, extirpație, extirpare, supresiune, suprimare.
Eradicare, substantiv
Sinonime:
eradicație, dezrădăcinare, stârpire.
Extirpație, substantiv
Sinonime:
ablațiune, extirpare, dezrădăcinare, enucleație, exereză.
Avulsiune, substantiv
Sinonime:
dezrădăcinare, eradicație, extirpație, extracție, îndepărtare, smulgere, (variantă) avulsie.
Extracțiune, substantiv
Sinonime:
abataj, dezrădăcinare, enucleație, eradicație, evulsiune, exereză, extirpație, extracție, extragere, scoatere; filiație, genealogie, origine, pedigriu, proveniență.
Extirpațiune, substantiv
Sinonime:
dezrădăcinare, enucleație, epilație, exereză, extirpare, extirpație.
Deportațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deplasare, deportare, deportație, dezrădăcinare, exil, exilare, expatriere, (învechit) relegare, (învechit) relegație.
Înstrăinat, adjectiv
Sinonime:
alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat. Înstrăinat, substantiv
Sinonime:
înstrăinare, (variantă) înstreinat.
Depeiza, verb
Sinonime:
a (se) dezorienta, a (se) dezrădăcina, a (se) exila, a (se) îndepărta de origine, a (se) însingura, a (se) înstrăina.
Depeizare, substantiv
Sinonime:
depeizat, dezorientare, dezrădăcinare, exilare, îndepărtare (de origine), înstrăinare.
Avulsie, substantiv
Sinonime:
avulsiune, depilare, depilat, depilație, desțelenire, dezrădăcinare, divulsie, divulsiune, epilare, epilație, eradicare, eradicație, evulsie, evulsiune, extirpare, extirpat, extirpație, extracție, extragere, smulgere.
Evulsie, substantiv
Sinonime:
avulsie, avulsiune, dezrădăcinare, enucleare, enucleație, extirpare, extirpat, extirpație, extracție, extragere, scoatere, smulgere, (variantă) evulsiune.
Divulsie, substantiv
Sinonime:
avulsie, avulsiune, dezrădăcinare, dilatație (forțată), extragere, scoatere violentă, smulgere, (figurat) despărțire, (variantă) divulsiune.
