Dezmetici, verb Sinonime:
a-şi reveni, a se trezi, a se reculege, a se trezi.
Dezmeticire, substantiv
Sinonime:
dezmeticit, reculegere, regăsire, revenire, trezire, (figurat) clarificare, (învechit) dezamețire, (prin extensiune) demență, (variantă) dezmetecire.
Dezmeticit, adjectiv
Sinonime:
recules, trezit, (rar) dezameţit.
Dezmeticiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
dezmeticire, (învechit) dezmeteciune.
Dezameţit, adjectiv
Sinonime:
dezmeticit, recules, trezit.
Dezbăta, verb
Sinonime:
a (se) trezi din beție, a dezmetici, a reculege, a regăsi, a reveni, a trezi.
Dezmeţi, verb
Sinonime:
a (se) dezmetici, a (se) reculege, a (se) regăsi, a(-și) reveni, a (se) trezi.
Rechema, verb
Sinonime:
a chema din nou, a chema înapoi, a dezmetici, a evoca, a readuce în amintire, a trezi (la realitate), a(-și) reaminti.
Trezire, substantiv
Sinonime:
deşteptare, dezbătare, dezmeticire, răsuflare, reculegere, regăsire, revenire, sculare, sculat.
Revenire, substantiv
Sinonime:
dezmeticire, întoarcere, reapariție, reculegere, regăsire, reîntoarcere, trezire.
Dezamețire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dezmeticire, (regional) dezmețire.
Dezameți, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezmetici, a-și reveni, (regional) a (se) dezmeți.
