Despleti, verb
Sinonime:
a (se) desface din împletitură; a (se) deșira; a(-și) desface cosițele; (figurat) a se răsfira.
Despletire, substantiv
Sinonime:
despletit, dezrăsucire, (învechit) desplectire.
Despletit (despletită), adjectiv Sinonime:
necoafat, zbârlit, nepieptănat.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Desfăcut, adjectiv
Sinonime:
despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.
Deșirare, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfirat, despletire, despletit, destrămare, deșirat, dezlânare, dezlânat, dezrăsucire, împrăștiere, întindere, prezentare, răspândire, răzlețire, (învechit) desucire, (învechit) sfâșiere, (regional) deșârare.
Nepieptănat, adjectiv
Sinonime:
ciufulit, despletit, zbârlit, (familiar și depreciativ) nețesălat, (regional) ciufos.
Decoafa, verb
Sinonime:
a (se) ciufuli, a (se) despieptăna, a(-și) despleti părul, a(-și) strica coafura.
Desucire, substantiv (învechit)
Sinonime:
despletire, despletit, dezrăsucire.
Dezrăsuci, verb
Sinonime:
a desface, a despleti, (învechit) a desuci.
