Designat, substantiv
Sinonime:
denumire, desemnare, designare, designație, indicare. Designat, adjectiv
Sinonime:
denumit, desemnat, indicat.
Designație, substantiv
Sinonime:
denumire, desemnare, indicare.
Designativ, adjectiv
Sinonime:
designator, specificator, (învechit) desemnator.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Apelație, substantiv
Sinonime:
adresare, apelare, calificativ, chemare, denominare, denumire, designație, etichetă, nume, numire, titlu, (învechit) apel, (variantă) apelațiune.
Nominație, substantiv (învechit)
Sinonime:
alegere, cooptare, designare, designație, investitură, numire, promoțiune, selecție, selecționare, titularizare, (învechit) nominare, (variantă) nominațiune.
Desemnator, adjectiv (învechit)
Sinonime:
decident, designator.
Designare, substantiv
Sinonime:
alegere, delegație, denominație, denumire, desemnare, designație, elecțiune, indicare, (învechit) nominație.
