Delega, verb Sinonime:
a împuternici, a da mandat, a însărcina.
Delegăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație.
Delegare, substantiv
Sinonime:
delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.
Delegat (delegată), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
împuternicit, însărcinat, mandat, procurist, reprezentant, emisar, mesager, sol, trimis, (prin Transilvania) mânat, (învechit) misit, rugător, solitor.
Delegatar, substantiv
Sinonime:
persoană desemnată de delegant.
Delegaţie, substantiv
Sinonime:
împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.
Delegațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Alege, verb Sinonime:
a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Exponent, substantiv masculin
Sinonime:
delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.
Gestionar, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, casier, delegat, financiar, gerant, gestionar-depozit, gestionar-îndrumător, gestionar-remizier, intendent, magazioner, manager, mandatar, responsabil, sindic, trezorier, (învechit) econom, (învechit) regizor.
Împuternicire, substantiv feminin Sinonime:
autorizare, mandat, procură, delegaţie.
Învesti, verb Sinonime:
a delega, a împuternici, a confirma.
Mandatar, substantiv masculin Sinonime:
împuternicit, reprezentant, delegat, procurist.
Mesager, substantiv masculin Sinonime:
trimis, sol, vestitor, delegat, diplomat.
Misit, substantiv masculin
Sinonime:
agent de schimb, comisionar, delegat, emisar, intermediar, interpus, împuternicit, mesager, mijlocitor, reprezentant, samsar, sol, traficant, trimis, (învechit) sensal, (regional) mecler.
Misiune, substantiv feminin
Sinonime:
ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.
Parlamentar, substantiv masculin
Sinonime:
acreditat, ales, ambasador, congresman, delegat, deputat, emisar, mandatar, plenipotențiar, reprezentant, senator, sol, trimis, (învechit) solitor.
Procura, verb Sinonime:
a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere. Procură, substantiv feminin Sinonime:
mandat, împuternicire, delegaţie.
Procurator, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
magistrat, judecător; mandatar, delegat.
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.
Sol, substantiv masculin şi substantiv neutru Sinonime:
emisar, ambasador, delegat, vestitor, trimis; pământ, teren.
Solie, substantiv feminin Sinonime:
veste, mesaj; (figurat) menire; ambasadă, delegaţie.
Trimis, substantiv masculin Sinonime:
delegat, mesager, emisar, sol, (figurat) apostol, misionar.
Trimite, verb
Sinonime:
a adresa, a arunca, a delega, a deplasa, a detașa, a duce, a expedia, a înainta, a îndrepta, a însărcina, a lansa, a mâna, a porni, a proiecta, a scrie, a transmite, a transporta; (variante) a trimete, (Banat) a trămete, (învechit) a trămite, (Moldova) a tremite, (Transilvania) a tremete.
Deputăție, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, deputație, solie, (învechit) deputațiune, (învechit) diputăție.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Comision, substantiv
Sinonime:
indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.
Deputat, substantiv
Sinonime:
ambasador, emisar, împuternicit, delegat, mandatar, reprezentant, sol, trimis; ales, parlamentar; (politică) (prin Transilvania, ieşit din uz) ablegat.
Negociator, substantiv
Sinonime:
comerciant, comisionar, curtier, intermediar, negustor, negociant; ambasador, delegat, diplomat, emisar, interpus, legat, mandatar, mediator, mijlocitor, plenipotențiar, tactician.
Împuternicit, substantiv
Sinonime:
delegat, reprezentant, procurist, mandatar.
Mandant, substantiv
Sinonime:
delegant, autor al unui mandat.
Emisar, substantiv
Sinonime:
ambasador, comisionar, curier, delegat, diplomat, mediator, mesager, ștafetă, ștafetar, trimis.
Procuraţie, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Girant, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) remitent; gerant, administrator, delegat, gestionar, mandatar, reprezentant.
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procurist, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.
Sindic, substantiv
Sinonime:
administrator, delegat, gerant, gestionar, girant, mandatar, reprezentant.
Comisie, substantiv
Sinonime:
adunare, colectiv organizat, comisiune, comitet, delegație, grup de lucru, juriu, organ, (învechit) secție de poliție.
Transfera, verb
Sinonime:
a delega, a muta, a transmite, a transplanta, a transporta, a transvaza, a vira.
Mânat, substantiv
Sinonime:
delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis; mânare.
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime:
autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.
Reprezentare, substantiv
Sinonime:
alegorie, arătare, cartografie, delegație, descriere, desen, diagramă, efigie, figură, grafic, imagine, înfățișare, machetă, matineu, personificare, pictură, plan, portret, premieră, redare, reflectare, replică, reprezentație, reproducere, schemă, simbol, spectacol, tablou.
Elector, substantiv
Sinonime:
alegător, delegat, votant.
Subsidiaritate, substantiv
Sinonime:
delegare, supleanță.
Isprăvnici, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) face prefect, a administra, a autoriza, a cârmui, a conduce, a delega, a deveni ispravnic, a gospodări, a guverna, a împuternici, a îndeplini, a învesti, a termina.
Autosupune, verb
Sinonime:
a se delega.
Deputa, verb (învechit)
Sinonime:
a delega, a desemna, a detașa, a mandata, a numi.
Mandata, verb
Sinonime:
a comisiona, a da mandat, a delega, a împuternici, a ordonanţa, (învechit) a confia, (învechit) a deputa.
Ambasadă, substantiv
Sinonime:
cancelarie, consulat, delegație, deputăție, înalt comisariat, legație, misiune diplomatică, misiune, reprezentanță, solie.
Solitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegat, emisar, intermediar, împuternicit, mediator, mesager, mijlocitor, parlamentar, reprezentant, sol, trimis, (variantă) solitoriu.
Designare, substantiv
Sinonime:
alegere, delegație, denominație, denumire, desemnare, designație, elecțiune, indicare, (învechit) nominație.
Credențional, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicire, mandat, permis de intrare; listă de delegați.
Autorizare, substantiv
Sinonime:
abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.
Însărcinat, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, (învechit) comisionar.
