Delabra, verb
Sinonime:
a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.
Delabrare, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ruinare, stricare.
Delabrat, substantiv
Sinonime:
delabrare, deteriorare, ruinare, stricare. Delabrat, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, ruinat, stricat.
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime:
agonizant, corupt, decăzut, declinant, decrepit, degenerat, delabrat, delicvescent, imoral, în decadență, în regres, (învechit) demoralizat.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Etiolare, substantiv
Sinonime:
(botanică) cloroză, decolorare, decolorație, marcescență; (figurat) decadență, declin, degenerescență, delabrare, deteriorare, slăbire.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Vetustate, substantiv
Sinonime:
bătrânețe, decrepitudine, degradare, delabrare, vechime, (stare de) deteriorare.
