Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Declinabil, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) (învechit) decliniv, (învechit) plecat.
Declinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
Declinant, adjectiv
Sinonime:
agonizant, diminuant, expirant; în pantă.
Declinare, substantiv
Sinonime:
(gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.
Declinaţie, substantiv
Sinonime:
declinare, desinență, dezinență.
Declinațiune, substantiv
Sinonime:
declinație. Declinățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
Declinator, substantiv
Sinonime:
busolă, (învechit) declinatoriu.
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime:
agonizant, corupt, decăzut, declinant, decrepit, degenerat, delabrat, delicvescent, imoral, în decadență, în regres, (învechit) demoralizat.
Flexiune, substantiv feminin
Sinonime:
arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.
Degenerescent, adjectiv
Sinonime:
decadent, declinant, slăbit; (medicină) degenerativ.
Desinenţă, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, declinație, terminație.
Deroba, verb
Sinonime:
a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.
Returna, verb
Sinonime:
a da, a declina, a filma din nou, a înapoia, a plăti, a reda, a reexpedia, a refuza, a reîntoarce, a restitui, a retrimite, a retroceda, a trimite înapoi, a turna din nou.
Agonizant, adjectiv
Sinonime:
declinant, muribund.
Diminuant, adjectiv
Sinonime:
atenuant, declinant, depreciativ, descrescător, devalorizant, micșorător, temperant, (învechit) scurtător.
Senescent, adjectiv
Sinonime:
declinant, decrepit, îmbătrânit, senil.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Decliv, adjectiv
Sinonime:
coborâtor, în pantă, înclinat, (învechit) declinând.
Nominal, adjectiv
Sinonime:
convențional, după nume, extrinsec, fictiv, formal, nominativ, pe nume, teoric; (flexiune nominală) declinare; (valoare nominală) valoare oficială.
Rejecta, verb
Sinonime:
a arunca înapoi, a relansa, a retrimite; a declina, a recuza, a refuza, a respinge.
Neacceptat, adjectiv
Sinonime:
cenzurat, contestat, declinat, dezaprobat, eliminat, exclus, interzis, nepermis, prohibit, proscris, recuzat, refuzat, rejectat, respins.
Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime:
contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.
Delicvescent, adjectiv
Sinonime:
(figurat) corupt, decadent, decăzut, declinant, degenerat, degenerescent, depravat.
Pohârnit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
povârnit; (figurat) declinant, regresiv.
Decliniv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(gramatică) declinabil.
