Debarca, verb
Sinonime: a acosta, a coborî, a descinde; (familiar) a da afară, a înlătura, a da jos (pe cineva), a elimina.  Debarcader, substantiv neutru
Sinonime: punte, chei, mal, (rar) ambarcader, (învechit) arsana, scală, schelă.  Debarcare (debarcări), substantiv feminin
Sinonime: descărcare, descindere, coborâre; demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.  

---

Concedia, verb
Sinonime: a debarca, a destitui, a deposeda, a detrona, a licenția, a revoca, a îndepărta, a da afară, a elibera din funcţie, a mulțumi, a scoate, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familiar) a mătrăşi; a disponibiliza.  Destitui, verb
Sinonime: a scoate, a îndepărta, a da afară, a scoate din post, a demite, (învechit şi familiar) a mazili, (figurat) a debarca.  Port (porturi), substantiv neutru
Sinonime: costum, veşmânt, haine; atitudine, conduită, purtare; (port aerian) aeroport, chei, debarcader, doc, îmbarcader; adăpost, refugiu.  Descindere, substantiv
Sinonime: coborâre, debarcare; percheziţie.  Destituire, substantiv
Sinonime: demitere, îndepărtare, scoatere, (învechit şi familiar) mazilire, mazilit, (figurat) debarcare.  Mol (moluri), substantiv
Sinonime: ambarcader, baraj, barieră, chei, debarcader, dig, estacadă, obstacol; (argou) vin.  Arsana, substantiv
Sinonime: (învechit) debarcader, pristaniște, (rar) arsenal.  Apuntament, substantiv
Sinonime: ambarcader, chei, debarcader, estacadă, pasarelă, punte, rampă.  Pristoi, verb (învechit)
Sinonime: a conteni, a debarca, a înceta, a întrerupe, a opri, a sta, a zăbovi.