Cuvânta, verb Sinonime:
a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.
Cuvântar, substantiv
Sinonime:
dicţionar, lexicon, vocabular.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Cuvântăreţ, adjectiv
Sinonime:
(rar) cuvântător, vorbitor.
Cuvântariu, substantiv (învechit)
Sinonime:
cuvânt.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Conferinţă, substantiv feminin Sinonime:
cuvântare, expunere orală; reuniune, consfătuire, convorbire, întrunire, congres.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Discurs, substantiv neutru
Sinonime:
apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.
Grai, substantiv neutru
Sinonime:
accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.
Grăi, verb
Sinonime:
a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.
Logos, substantiv neutru Sinonime:
cuvântare, discurs, cuvânt, expunere.
Pledoarie, substantiv feminin Sinonime:
apărare, apologie, discurs, cuvântare.
Precuvântare, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, cuvântare, discurs, introducere, prefaţă, prolog, (învechit) predoslovie.
Predica, verb Sinonime:
a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza. Predică, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.
Recita, verb
Sinonime:
a declama, a psalmodia, a rosti, a spune (versuri), (popular) a cuvânta, (rar) a debita.
Tiradă, substantiv feminin Sinonime:
discurs, cuvântare, retorică, oratorie.
Vorbi, verb Sinonime:
a spune, a zice, a grăi, a cuvânta, a discuta; (reflexiv) a se sfătui, a se înţelege, a se învoi.
Vorbire, substantiv feminin Sinonime:
limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.
Afirma, verb
Sinonime:
a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.
Conferenţiar, substantiv
Sinonime:
orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.
Alocuțiune, substantiv
Sinonime:
discurs, cuvântare ocazională scurtă.
Dicţionar, substantiv
Sinonime:
enciclopedie, glosar, lexic, lexicon, nomenclatură, repertoar, repertoriu, tezaur, vocabular; (învechit) condică, cuvântar, vorbar.
Poroganie, substantiv
Sinonime:
cuvântare, istorie hazlie, palavră, pătăranie, pățanie, snoavă, (variantă) porogănie.
Exortațiune, substantiv
Sinonime:
cuvântare, discurs; imbold, încurajare, îndemn, înflăcărare; (variante) exhortație, exhortațiune, exortație.
Speech, substantiv
Sinonime:
alocuțiune, cuvânt, cuvântare, discurs, elogiu, spici, toast.
Spici, substantiv
Sinonime:
alocuțiune, cuvântare, discurs, speech.
Vorbitor, adjectiv
Sinonime:
comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu. Vorbitor, substantiv
Sinonime:
alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.
Orator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.
Bogoslov, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cuvântător de Dumnezeu, teolog, (variantă) boglosov; (adjectival) învățat.
Agrăire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cuvântare.
