Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Curmal, substantiv
Sinonime:
(botanică) (învechit) finic.
Curmală, substantiv
Sinonime:
(botanică) (învechit) finică.
Curmalău, substantiv (regional)
Sinonime:
monstru, namilă.
Curmare, substantiv
Sinonime:
încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.
Curmat (curmată), adjectiv Sinonime:
legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.
Curmător, adjectiv
Sinonime:
înăbușitor, lichidator, reprimator, sugrumător, tăios; (regional) decisiv, gâtuitor, întrerupător. Curmător, substantiv (regional)
Sinonime:
ferăstrău (de pădure).
Curmătură, substantiv
Sinonime:
secțiune transversală; crestătură, incizie; depresiune, adâncitură în teren, deșelătură, (regional) deşilătură, șa; urmă, adâncitură, dungă; (la plural) durerile nașterii.
Curmături, substantiv la plural (popular)
Sinonime:
durerile facerii, durerile nașterii, travaliu.
Curmăturiță, substantiv (regional)
Sinonime:
(geografie) trecătoare (îngustă).
Conteni, verb
Sinonime:
a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.
Frânge, verb
Sinonime:
a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.
Gâtui, verb
Sinonime:
a înăbuşi, a îngusta pe o anumită porțiune, a lipsi de respirație, a strangula, a sufoca, a sugruma; (figurat) a curma, a împiedica, a reprima, a suprima.
Întrerupe, verb Sinonime:
a opri, a suspenda, a curma, a conteni.
Opri, verb Sinonime:
a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.
Oprire, substantiv feminin Sinonime:
încetare, curmare, staţionare; staţie, popas, pauză; interdicţie, prohibiţie, piedică, oprelişte.
Ostoi, verb
Sinonime:
(învechit și popular) a alina, a calma, a conteni, a curma, a domoli, a îmblânzi, a înceta, a linişti, a ogoi, a opri, a potoli, a sfârși, a sta, a tempera, a termina, a ușura, (Moldova) a ostei, (variantă) a ostoia. Ostoi, substantiv
Sinonime:
(regional) alinare, astâmpăr, liniștire, potolire.
Represiune, substantiv feminin Sinonime:
înăbuşire, reprimare, înfrânare, curmare, oprire.
Reprima, verb Sinonime:
a înăbuşi, a curma, a înfrâna, a opri.
Reteza, verb Sinonime:
a tăia, a curma, a scurta.
Travaliu, substantiv neutru
Sinonime:
activitate, caznă, chin, durerile facerii, durerile nașterii, efort, forțare, îndeletnicire, lucru mecanic, lucru, muncă, ocupație, osteneală, preocupare, sforțare, silință, strădanie, străduință, treabă, trudă, zbatere; (popular, la plural) curmături.
Ciuntire, substantiv
Sinonime:
amputare, ciuntare, ciuntat, ciuntit, ciuntitură, curmare, împuținare, mutilare, retezare, scurtare, stingere, tăiere.
Deşilătură, substantiv
Sinonime:
curmătură, şa.
Finic, substantiv
Sinonime:
(învechit) ban, filer; palmier, curmal, fenix. Finic, adjectiv
Sinonime:
finez; (limbă finică) limbă fineză.
Finică, substantiv
Sinonime:
curmală.
Palmier, substantiv
Sinonime:
(botanică) cocotier, curmal, finic, latanier, sagotier, talipot, (rar) palm.
Pomeranţă, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) portocală; (regional) curmală.
Reprimat, adjectiv
Sinonime:
curmat, înăbuşit, oprit.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Prorupe, verb (regional)
Sinonime:
a bufni, a conteni, a curma, a izbucni, a înceta, a opri, a potoli, a pufni, a sfârși, a sta, a termina, a țâșni.
Lăsătură, substantiv
Sinonime:
depresiune, șa, (învechit) abandonare, (învechit) amânare, (învechit) omitere, (popular) atârnătură, (regional) curmătură.
Precurmare, substantiv (învechit)
Sinonime:
curmare, încetare, întrerupere, oprire, potolire.
Hurma, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) curma, curmală, (învechit) finică.
Hurmal, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) curm, curmal, (învechit) finic.
Zădărnicire, substantiv
Sinonime:
anihilare, anulare, contracarare, curmare, dejucare, împiedicare, neutralizare, (învechit) zădarnicire.
Stăvilire, substantiv
Sinonime:
barare, curmare, împiedicare, îndiguire, înfrânare, întrerupere, oprire, zăgăzuire.
Întrerupere, substantiv
Sinonime:
antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.
Trunchiat, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, ciuntit, fragmentat, mutilat, retezat, tăiat, (figurat) curmat, (figurat) incomplet, (învechit) truncat.
Lichidator, substantiv
Sinonime:
administrator, curmător, înăbușitor, reprimator, sindic, (învechit) istovitor, (învechit) licidatoriu, (învechit) licidător, (învechit) licuidator.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
