Culmina, verb
Sinonime:
(despre aștri) a ajunge la apogeu, a atinge punctul de culminație; (figurat) a ajunge la apogeu, a ajunge la culme, a atinge cel mai înalt stadiu, a atinge punctul culminant.
Culminant (culminantă), adjectiv Sinonime:
maxim, cel mai înalt.
Culminanță, substantiv
Sinonime:
culminare, culminație, punctul cel mai înalt.
Culminare, substantiv
Sinonime:
culminaţie.
Culminat, adjectiv
Sinonime:
ajuns la apogeu. Culminat, substantiv
Sinonime:
culminare.
Culminaţie, substantiv
Sinonime:
acmee, culminare; apogeu, zenit.
Culminațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
culminație.
Culminativ, adjectiv
Sinonime:
culminant.
Apogeu (apogee), substantiv neutru
Sinonime:
apoteoză, culme, extremitate, punct culminant, punct maxim, grad maxim, maximum, top, summum, zenit.
Paroxism, substantiv neutru Sinonime:
culminaţie, apogeu; surescitare, tulburare, excitaţie, iritare.
Toi, substantiv neutru Sinonime:
învălmăşeală, încăierare, tărăboi, zarvă, larmă; punct culminant, dric; (învechit) ceată, stol, cârd, grup, roi, mulțime.
Acmee, substantiv feminin
Sinonime:
apogeu, paroxism, pinaclu, punct culminant, summum, zenit.
Climax, substantiv
Sinonime:
punct culminant, vârf; orgasm.
Paroxizm, substantiv (învechit)
Sinonime:
apogeu, culme, intensitate maximă, paroxism, punct culminant.
Culmine, substantiv (ieșit din uz)
Sinonime:
culme, (variantă) culmină.
Mărire, substantiv
Sinonime:
amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață. Mărire, interjecție
Sinonime:
osana, slavă.
Învârfare, substantiv (învechit)
Sinonime:
culme, culminație, (umplere cu) vârf.