Corectură, substantiv
Sinonime:
rectificare; (tipografie) (învechit) probă.
Editare, substantiv
Sinonime:
publicare, tipărire; corectură.
Rectificare, substantiv
Sinonime:
corectare, corectiv, corectură, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificație, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (învechit) rectificațiune.
Rectificaţie, substantiv
Sinonime:
ameliorație, amendament, corectare, corectiv, corectură, corecție, corijare, îndreptare, punere la punct, rectificare, redresament, remodelare, repriză, retuș, revizie, (învechit) modificație, (învechit) rectificațiune.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
