Confirma, verb
Sinonime: a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.  Confirmabil, adjectiv
Sinonime: demonstrabil, validabil.  Confirmare, substantiv
Sinonime: adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.  Confirmat, adjectiv
Sinonime: adeverit, consacrat, consfințit, demonstrat, dovedit, întărit, probat, ratificat, sancţionat, validat, verificat.

Confirmat, substantiv
Sinonime: confirmare.  Confirmație, substantiv
Sinonime: confirmare, sacrament, (învechit) confirmațiune, (învechit) hrisov.  Confirmațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: confirmație.  Confirmativ, adjectiv
Sinonime: adeveritor, bazat pe probe convingătoare, concludent, întăritor.  

---

Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Atesta, verb
Sinonime: a dovedi, a confirma, a demonstra, a pune în evidenţă, a certifica, a adeveri, a proba, a autentifica, a legaliza, a semna.  Certifica, verb
Sinonime: a dovedi, a atesta, a confirma, a întări, a demonstra.  Consacra, verb
Sinonime: a consfinţi, a confirma, a târnosi, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi.  Consfinți, verb
Sinonime: a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.  Demonstra, verb
Sinonime: a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.  Document, substantiv neutru
Sinonime: act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.  Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Împlini, verb
Sinonime: a completa, a întregi; a se dezvolta, a se îngrăşa, a se rotunji; a realiza, a se înfăptui, a îndeplini, a executa; a achita, a plăti; a se adeveri, a se confirma.  Încredinţa, verb
Sinonime: a da, a preda, a depune, a împărtăşi; a asigura, a confirma, a garanta.  Întări, verb
Sinonime: a fortifica, a baricada; a întrema, a înzdrăveni; a consolida, a fixa, a ţintui; a confirma, a adeveri, a certifica, a legaliza.  Învesti, verb
Sinonime: a delega, a împuternici, a confirma.  Legaliza, verb
Sinonime: a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a certifica.  Mărturie, substantiv feminin
Sinonime: depoziţie, declaraţie; dovadă, probă, manifestare, atestare, confirmare, întărire, adeverire.  Mărturisi, verb
Sinonime: a declara, a da pe faţă, a afirma, a spune, a susţine, a recunoaşte, a admite, a confirma; (figurat) a adeveri, a proba, a demonstra, a evidenţia; a se destăinui, a divulga, a da în vileag; a se spovedi.  Pecetluit (pecetluită), adjectiv
Sinonime: ascuns, astupat, autentificat, consfințit, fixat, imobilizat, închis, înfundat, înțepenit, nepătruns, predestinat, prins, sigilat, stigmatizat, ştampilat, tainic, zăvorât, (condamnat) înfierat, (figurat) confirmat, (figurat) consolidat, (figurat) definitiv hotărât, (figurat) definitivat, (figurat) dezonorat, (figurat) statornicit, (regional) pătat.  Recipisă, substantiv feminin
Sinonime: adeverinţă, confirmare, dovadă, document.  Recunoaşte, verb
Sinonime: a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.  Sancţiona, verb
Sinonime: a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.  Sancţiune, substantiv feminin
Sinonime: confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.  Semna, verb
Sinonime: a iscăli, a subscrie; a certifica, a autentifica, a confirma.  Subscrie, verb
Sinonime: a semna, a iscăli; (figurat) a aproba, a confirma, a fi de acord; a participa, a se asocia, a colabora.  Valida, verb
Sinonime: a confirma, a recunoaşte, a considera valabil.  Viza, verb
Sinonime: a aproba, a confirma, a considera valabil; a ţinti, a ochi, a fixa ca obiectiv; a se referi, a face aluzie.  Adeverire, substantiv
Sinonime: arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, legalizare, probare, probă, verificare, (livresc) coroborare.  Adeverit, adjectiv
Sinonime: adevărat, confirmat, demonstrat, dovedit, probat, verificat.  Afirmaţie, substantiv
Sinonime: adeverire, afirmare, aserţiune, atestare, confirmare, cuvânt, declarare, declaraţie, demonstrare, demonstrație, mărturie, mărturisire, propoziţie, reafirmare, spunere, spusă, susținere, teoremă, teză, vorbă, zisă, (învechit) afirmațiune, (învechit) voroavă, (rar) parolă.  Atestare, substantiv
Sinonime: adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.  Certificare, substantiv
Sinonime: adeverință (în scris), adeverire, arătare, atestare, certificat, certificație, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, încredințare, întărire, probare, probă, scrisoare de adeverință, (livresc) coroborare.  Consacrare, substantiv
Sinonime: consfinţire, confirmare, târnosire, dedicare, destinare, devotare, închinare.  Consacrat, adjectiv
Sinonime: consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental; confirmat; cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit.  Consfinţire, substantiv
Sinonime: consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (învechit) sfinţire; confirmare; legalizare.  Corobora, verb
Sinonime: a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine.  Coroborare, substantiv
Sinonime: adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă.  Demonstrare, substantiv
Sinonime: dovedire, confirmare, argumentare, argumentaţie, explicare, explicaţie.  Dovedit, adjectiv
Sinonime: adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat.  Dovedire, substantiv
Sinonime: probare, adeverire, confirmare, demonstrare.  Retractare, substantiv
Sinonime: abjurație, apostazie, confirmație, palinodie, renegare, renunțare.  Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  Sacra, verb
Sinonime: a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.  Probui, verb
Sinonime: a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a încerca, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, a verifica.  Demonstrațiune, substantiv
Sinonime: argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.  Oficializare, substantiv
Sinonime: autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.  Oficializa, verb
Sinonime: a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.  Afirmațiune, substantiv
Sinonime: afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.  Autentificație, substantiv
Sinonime: atestație, autentificare, confirmație, garanție, legalizare, omologare, probă, ratificare, ratificație, reconducție, validare, verificație.  Reconducție, substantiv
Sinonime: confirmație, menținere, prelungire, prorogație, reînnoire.  Mărturi, verb
Sinonime: a adeveri, a afirma, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a declara, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a relata, a sprijini, a spune, a stabili, a susține, a zice.  Consecrație, substantiv
Sinonime: aprobațiune, benedicțiune, botez, confirmație, consacrare, consacrație, consacrațiune, inaugurație, inaugurațiune, ordinație, sacrament, sacrare, validare.