Confer, verb (la imperativ)
Sinonime:
compară (cu), consultă (cu), raportează-te la; a se vedea, comparaţi, consultaţi, vizitaţi.
Confera, verb
Sinonime:
a conferi.
Conferare, substantiv
Sinonime:
conferire.
Conferență, substantiv
Sinonime:
conferință, consfătuire, convorbire.
Conferenţia, verb Sinonime:
a vorbi, a expune, a ţine conferinţe.
Conferenţiar, substantiv
Sinonime:
orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.
Conferenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
conferință.
Conferi, verb Sinonime:
a da, a acorda; a decora, a distinge.
Conferinţă, substantiv feminin Sinonime:
cuvântare, expunere orală; reuniune, consfătuire, convorbire, întrunire, congres.
Conferire, substantiv
Sinonime:
acordare, atribuire, decernare.
Confervă, substantiv
Sinonime:
(botanică) lâna-broaștei, lână-broștească, mătasea-broaștei, mătreață-de-apă, (regional) lâna-broaștelor, (regional) lână-de-broască, (regional) lână-verde.
Atribui, verb Sinonime:
a da, a acorda, a conferi, a repartiza, a preda, a aloca, a concede, a desemna, a decerna, a distribui, a dota.
Comunicare, substantiv feminin Sinonime:
ştire, înștiințare, veste, comunicat; relaţie; legătură; conferinţă, comunicare, relatare.
Congres, substantiv neutru Sinonime:
conferinţă, reuniune, adunare.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Cuvânta, verb Sinonime:
a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Decerna, verb Sinonime:
a acorda, a conferi, a atribui, a da.
Deferi, verb
Sinonime:
a trimite în judecată, a denunţa, a acorda, a atribui, a conferi, a da, a decerna.
Lecție, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.
Numi, verb Sinonime:
a denumi, a boteza, (reflexiv) a se chema; a porecli, a supranumi, (reflexiv) a se intitula; a rosti, a menţiona; a angaja, a încadra, a însărcina; a conferi, a acorda, a distinge.
Predicator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, declamator, orator, predicant, preot, propagator, propovăduitor, speaker, tribun.
Prelegere, substantiv feminin
Sinonime:
curs, lecţie, conferinţă, expunere, (învechit) prelecţie, propunere, cuvânt.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Acordare, substantiv
Sinonime:
conferire; (fizică) sintonizare; înstrunare.
Atribuire, substantiv
Sinonime:
acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Decernare, substantiv
Sinonime:
acordare, atribuire, conferire.
Prelege, verb
Sinonime:
a conferenţia, a vorbi.
Simpozion, substantiv
Sinonime:
banchet, conferință, congres, forum, întâlnire, întrunire, miting, reuniune, seanță, seminar, sesiune, summit, ședință.
Criminaliza, verb
Sinonime:
a conferi un caracter criminal (unei fapte).
Credibiliza, verb
Sinonime:
a acredita, a conferi credibilitate, a face credibil, a valida.
Briefing, substantiv
Sinonime:
conferință, întrunire, reuniune (informativă).
Spicher, substantiv
Sinonime:
animator, anunțător, comentator, conferențiar, crainic, declamator, jurnalist, orator, predicator, prezentator, speaker, tribun, vorbitor, (variantă) șpicher.
Algă (alge), substantiv
Sinonime:
agar-agar, confervă, coralină, fucus, geloză, laminaria, macrocist, nostoc, protococ, talofită, varec, volvox, (alge albastre) cianoficee, (la plural) feoficee, (la plural) protococale, (la plural) solenopore.
Discursa, verb
Sinonime:
a comunica, a confera, a conferi, a conversa, a dialoga, a discuta, a exprima, a lua cuvântul, a se adresa, a se întreține, a sta de vorbă, a vorbi.
Summit, substantiv
Sinonime:
adunare, conferință, întâlnire, reuniune.
Cozerie, substantiv
Sinonime:
bavardaj, colocviu, conferință, conversație, convorbire, discuție, expozeu, întreținere.
Teleconferință, substantiv
Sinonime:
audioconferință, conferință la distanță, conferință online, seminar online, videoconferință, vizioconferință.
Vizioconferință, substantiv
Sinonime:
conferință video, teleconferință, videoconferință.
Audioconferință, substantiv
Sinonime:
conferință audio, conferință telefonică.
Amfiteatru, substantiv
Sinonime:
arenă, auditoriu, aulă, circ, emiciclu, hemiciclu, sală de clasă, sală de conferință.
Vorbitor, adjectiv
Sinonime:
comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu. Vorbitor, substantiv
Sinonime:
alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.
Orator, substantiv masculin
Sinonime:
conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.
Oratoare, substantiv feminin
Sinonime:
conferențiară, declamatoare, predicatoare, purtătoare de cuvânt, speakeriță, spicheriță, șpicheriță, vorbitoare.
Muchealemea, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
conferință, deliberare, dezbatere, (variantă) mucalemea.
