Condică, substantiv feminin
Sinonime:
caiet, catastif, registru, (rar) carte, (învechit şi regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter; cod, codex, culegere de legi; dicţionar, lexicon, vocabular.
Condicar, substantiv
Sinonime:
arhivar, înregistrator, registrator.
Caid, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
registru, dosar, arhivă; catastif, condică.
Catalog, substantiv neutru
Sinonime:
afiș-catalog, album-catalog, bibliografie, caiet, caiet-catalog, catalog-album, catastif, codice, colecție, condică, director, discografie, filmografie, fişier, folder, ghid, index, inventar, listă, nomenclator, nomenclatură, registru, repertoriu, tabel, tablou.
Catastif, substantiv neutru Sinonime:
registru, condică, catalog, listă.
Cod, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) codice, condică, pravilă, culegere (de legi), codex; cifru, limbaj secret, convenţie; (ihtiologie) moruă, (învechit, în Transilvania) ştocfiş.
Izvod, substantiv neutru Sinonime:
însemnare, listă, tabel, registru, condică, catastif; manuscris, izvor, document; numărătoare, cuprins, sumar.
Înregistrator, substantiv neutru
Sinonime:
magnetofon, recorder, registrator, (învechit) condicar.
Protocol, substantiv neutru
Sinonime:
acord, act, catastif, ceremonial, ceremonie, condică, convenţie, document, etichetă, fast, pompă, proces-verbal, rânduială, registru, regulă, ritual, tipic, tratat, (învechit și regional) potrocol, (învechit) politică, (rar) rit.
Răboj, substantiv neutru
Sinonime:
calcul, calculare, însemn, însemnare, plăcuță, socoteală, socotire, socotit, tăbliță, (învechit și regional) țăncușă, (învechit) răbuj, (regional) condică, (regional) raboș, (regional) rabuș, (regional) răbuș, (regional) răvar.
Registru, substantiv masculin
Sinonime:
blocnotes, caiet, carnet, catastif, condică, contrapartidă, conținut, cuprins, domeniu, jurnal, repertoriu, resort, sferă, sumar, tablă de materii; (tehnică) sertar, șuber, ventil; (contabilitate) (registru de casă) jurnal de casă, (registru de partizi) cartea mare; (muzică) ambitus, diapazon, nuanță, scară muzicală, ton, tonalitate, (învechit) octoih; (informatică) circuit de memorare, contor, dispozitiv de memorare, înregistrator, locaţie specială de stocare, memorizator de cuvinte, numărător, sumator, totalizator.
Terfelog, substantiv neutru (depreciativ) Sinonime:
registru, catastif, carte, condică, hârţoage, acte.
Arhivar, substantiv
Sinonime:
(învechit) arhivist, condicar.
Defter, substantiv
Sinonime:
catastif, condică, registru.
Dicţionar, substantiv
Sinonime:
enciclopedie, glosar, lexic, lexicon, nomenclatură, repertoar, repertoriu, tezaur, vocabular; (învechit) condică, cuvântar, vorbar.
Metrică, substantiv
Sinonime:
catastif, certificat de naștere, condică, registru; prosodie, sistem de versificație, versificație.
Tartaj, substantiv
Sinonime:
(regional) broșură, caiet, catastif, cărticică, condică, copertă, foaie de tipăritură, învelitoare, registru, scoarță; (variantă) trătaj.
Registrator, substantiv
Sinonime:
condicar, funcționar de oficiu, înregistrator.
Papir, substantiv (regional)
Sinonime:
carton, condică, foaie, hârtie, manuscris, mucava, papirus, pergament, registru, scrisoare; ciperaceu, trestie (din Egipt).
Matriculă, substantiv
Sinonime:
condică, ecuson, matricolă, număr (de ordine), registru, (învechit) carte funciară, (învechit) marcă.
Tefter, substantiv (învechit)
Sinonime:
catastif, condică, registru, (învechit) defter.
Libel, substantiv (învechit)
Sinonime:
broșură, broșurică, cărticică, condică, diatribă, epigramă, fasciculă, libret (de economii), opuscul, pamflet, plachetă, registru, satiră, tract, (învechit) paschil, (învechit) paschinadă, (variantă) libelă.
Codic, substantiv
Sinonime:
condică.
Codică, substantiv
Sinonime:
condică.
Condic, substantiv
Sinonime:
condică.
Condicuță, substantiv (învechit)
Sinonime:
caiețel, carnet, cărticică, condică, libret, (desuet) cărțulie, (învechit și regional) manual.
