Concubinaj, substantiv
Sinonime:
coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.
Înhăita, verb Sinonime:
a se întovărăşi, a se asocia, a se aduna; a trăi în concubinaj, (popular) a se îngurlui.
Alipire, substantiv
Sinonime:
aderare, aglutinare, alăturare, anexare, atașare, încorporare, lipire, reunire, sudare, unire, (învechit) concubinaj.
Coabitaţie, substantiv
Sinonime:
coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Colaj, substantiv
Sinonime:
legătură permanentă nematrimonială; concubinaj; (operă de artă rezultată din lipirea sau amestecul unor elemente eterogene) mozaic; (industria alimentară) cleire.
Cola, verb
Sinonime:
a (se) asorta, a (se) combina, a se lipi de corp, a trăi în concubinaj.
Țiitorie, substantiv (popular)
Sinonime:
concubinaj.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Contuberniu, substantiv
Sinonime:
(antichitate) cort comun, (figurat) concubinaj.
