Ciomag, substantiv neutru
Sinonime:
baston, băț, bâtă, măciucă, (popular) toroipan, (regional) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămânjer, tăujer, tufan, tufă, (Moldova, Bucovina şi Transilvania) botă, (Moldova) ceatlău, (Oltenia) colvă, (Banat) crivac, (Oltenia) dârjală, (Banat) haidamac, (Oltenia şi Banat) jilăvete, (Transilvania şi Maramureș) măcău, (Transilvania, Maramureș şi Oltenia) şuvei, (prin Bucovina) taşmău, (Moldova) toropală, (învechit) fuscel, fuşte.
Ciomăgar, substantiv
Sinonime:
bătăuș, ciomăgaș, (argou) mardeiaș, (învechit) dalcauc, (regional) bătaci.
Ciomăgaș, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuș, ciomăgar, ciomăgel, haidamac, (argou) mardeiaș, (învechit) dalcauc, (regional) bătaci.
Ciomăgeală, substantiv feminin Sinonime:
bătaie, lovire, păruială, chelfăneală.
Ciomăgel, substantiv
Sinonime:
ciomag (mic), ciomăgaș, ciomăguț.
Ciomăgi, verb Sinonime:
a bate, a lovi, a părui.
Ciomăgit, adjectiv
Sinonime:
bătut rău.
Ciomăgos, adjectiv
Sinonime:
noduros.
Baston, substantiv neutru Sinonime:
băţ, bâtă; ciomag, vergea.
Bată, substantiv feminin
Sinonime:
brâu; betelie; bantă; (tehnică) băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. Bâtă, substantiv feminin
Sinonime:
băţ, ciomag, baston; măciucă, bâzdoacă, ghioagă; vergea, vargă, nuia; (regional) botă, haidamac.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bătăuş (bătăuşă), adjectiv Sinonime:
ciomăgaş, haidamac.
Băţ, substantiv neutru Sinonime:
bâtă, ciomag, baston, (regional) botă. Băț, adjectiv (familiar) Sinonime:
drept, ţeapăn, tare. Băţ, adverb
Sinonime:
ţeapăn.
Botă, substantiv feminin (regional) Sinonime:
doniţă, cofă, fedeleş; bâtă, băţ, ciomag.
Ciocăni, verb Sinonime:
a lovi, a bate, a bocăni; (figurat) a bate la cap, a cicăli, a pisălogi, a bârâi, a ciomăgi.
Dalcăuc, substantiv masculin (regional) Sinonime:
scandalagiu, derbedeu, haimana, bătăuş. Dalcauc, substantiv
Sinonime:
bătăuş, ciomăgar, ciomăgaş.
Ghioagă, substantiv feminin
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, (învechit) sopă, (regional) nageac, (variantă) ghegă, (variantă) ghigă, (variantă) ghioacă.
Haidamac, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.
Jilăvete, substantiv masculin (regional) Sinonime:
ciomag, retevei, scurtătură.
Măciucă, substantiv feminin Sinonime:
ciomag, băţ, bâtă.
Moacă, substantiv feminin
Sinonime:
(familiar) femeie proastă, femeie redusă, femeie greoaie la cap; față urâtă; (regional) cap, figură; bâtă ciobănească, ciomag.
Noduros (noduroasă), adjectiv
Sinonime:
ciomăgos, cioturos, dâmburos, nodulifer, osos, (figurat) fățarnic, (figurat) grosolan, (învechit și regional) nodos, (popular) ciolănos, (variantă) nodoros.
Părui, verb (familiar) Sinonime:
a bate, a ciomăgi, a snopi.
Păruială, substantiv feminin Sinonime:
încăierare, trânteală, bătaie, chelfăneală, ciomăgeală.
Sminteală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.
Toiag, substantiv neutru
Sinonime:
ajutor, baston, băț, bâtă, cârjă, ciomag, par, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor, (figurat) putere, (învechit și regional) toiagă, (învechit) cioian, (regional) codiriște, (regional) hădărag, (regional) măcău, (regional) mustuitor, (regional) opintitor, (regional) stat, (regional) steag (la nuntă), (regional) toiug, (regional) tuiag.
Toroipan, substantiv neutru Sinonime:
băţ, ciomag, măciucă, bâtă.
Bătăuş, substantiv
Sinonime:
ciomăgar, ciomăgaş, (regional) bătaci, (învechit) dalcauc, (argou) mardeiaş.
Ceatlău, substantiv
Sinonime:
cruce; apărătoare, bâtă, ciomag, coardă, măciucă.
Colvă, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, par, prăjină.
Crivac, substantiv
Sinonime:
mariaş, (învechit) greşlă; (tehnică) chingă, cocârlă, (regional) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj, (regional, la plural) punţi; bâtă, ciomag, măciucă.
Dârjală, substantiv
Sinonime:
bâtă, băț, ciomag, coadă, manivelă, măciucă, mâner, nuia, par, prăjină, toartă.
Bastonadă, substantiv
Sinonime:
ciomăgeală, corecție, fustigație.
Fuște, substantiv (învechit)
Sinonime:
bâtă, ciomag, lance, măciucă, par, prăjină, suliță, toiag, (regional) paliță, (variantă) fuști, (variantă) fuștiu.
Macă, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă. Maca, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
(joc de cărți) bacara, banc.
Fuscel, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă, nuia, par, prăjină, pretcă, spiţă, stinghie, treaptă (de scară), vergea, (prin Transilvania) şiştoare, (regional) cui, (regional) joardă, (variantă) fușcel, (variantă) fuștei, (variantă) fuștel; (rar) cotor de ceapă, tulpină de ceapă.
Vârghe, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, ciomag.
Pătăchie, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, ciomag, măciucă, nuia groasă, par, prăjină; femeie urâtă.
Tufă, substantiv
Sinonime:
alun, arbust, bâtă, buchet, ciomag, claie, creangă înverzită, crinieră, grup de lăstari, hățiș, măciucă, mănunchi, mărăciniș, păr mult și des, plantă, ramură înverzită, tufan, tufiș de mure, (Bucovina, Maramureș și Transilvania) corci, (regional) târșar; absență, lipsă de, nimic.
Jarchină, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Bâzdoagă, substantiv (regional)
Sinonime:
băț gros, bâtă, ciomag, măciucă, (regional) bâzdoacă, (regional) buzdugă.
Buzdugăni, verb (învechit)
Sinonime:
a bate (cu buzduganul), a bate crunt, a ciomăgi, a lovi (cu buzduganul), (învechit) a îmblăti, (regional) a cetlui, (regional) a melestui.
Cojocări, verb
Sinonime:
a bate, a ciomăgi, a lucra într-o cojocărie.
Șoimăni, verb (popular)
Sinonime:
a îmbolnăvi, a poci, a schilodi; (regional) a bate tare, a ciomăgi; (regional) a se alinta (schimonosindu-se); (regional) a se spurca.
Mardeiaş, substantiv
Sinonime:
bătăuș, ciomăgar, ciomăgaș, (argou) machior.
Șopă, substantiv
Sinonime:
ghioagă, măciucă; (învechit) șopină. Sopă, substantiv (învechit)
Sinonime:
bâtă, buzdugan, ciomag, ghioagă, (învechit) peleacă.
Măcău, substantiv (regional)
Sinonime:
baston, bâtă, cârjă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag, vergea, (măcău de vie) butaș, (regional) măgădău, (variantă) macău, (variantă) măcau, (variantă) măncău, (variantă) mâncău. Macău, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, botă, toiag, (variantă) măcău.
Huduvarcă, substantiv (regional)
Sinonime:
ciomag.
Ciumăgeală, substantiv
Sinonime:
ciomăgeală.
Bâzdoacă, substantiv (regional)
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, (variantă) bâzdoagă.
Toiegi, verb (regional)
Sinonime:
a ciomăgi, a străbate, (regional) a tuiegi.
