Ciocni, verb Sinonime:
a (se) lovi, a (se) izbi, a închina paharele; a ciobi, a ştirbi, a face să plesnească, a crăpa; a se contrazice, a fi în controversă.
Ciocnire, substantiv
Sinonime:
izbire, lovire, tamponare, (livresc) coliziune, impact, (rar) întreciocnire; ciobire, spargere; animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciocnitură, substantiv
Sinonime:
ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.
Altercaţie, substantiv feminin Sinonime:
ceartă, sfadă, bătaie, dispută, ciocnire, violenţă de limbaj, neînţelegere.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bocăneală, substantiv feminin Sinonime:
bocănitură, bocănit, ciocnire; trosnitură, pocnitură.
Carambol, substantiv neutru Sinonime:
tamponare, ciocnire, izbire, izbitură; (figurat) încurcătură, zăpăceală, aiureală, harababură.
Coliziune, substantiv feminin Sinonime:
izbire, lovire, ciocnire, (figurat) conflict, încăierare, luptă.
Conflict, substantiv neutru Sinonime:
ciocnire, dezacord, ceartă, contradicţie; înfruntare, antagonism.
Incident, substantiv neutru Sinonime:
întâmplare, episod, peripeţie, aventură, eveniment; ciocnire, conflict, disensiune.
Încăierare, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, harță, hărțuială, hărțuire, încăierătură, încleștare, înfruntare, luptă, (familiar) tăvăleală, (familiar) trânteală, (figurat) ciocnire, (învechit și regional) război, (rar) încaier, (regional) încăierat.
Înfruntare, substantiv feminin Sinonime:
bravare, opunere, sfidare; conflict, ciocnire.
Lupta, verb Sinonime:
a se bate, a se război, a combate, a se înfrunta. Luptă, substantiv feminin Sinonime:
război, bătaie, conflict, ciocnire; efort, strădanie, încordare.
Neînţelegere, substantiv feminin
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, lipsă de bunăvoință, lipsă de înțelegere, litigiu, vrajbă, zâzanie, (Bucovina și Transilvania) șcort, (figurat) ciocnire, (grecism învechit) filonichie, (învechit și popular) price, (învechit și popular) pricină, (învechit și popular) sfadă, (învechit și regional) pricaz, (învechit și regional) scârbă, (învechit și regional) toi, (învechit) dezunire, (învechit) gâlcevire, (învechit) împoncișare, (învechit) județ, (învechit) neașezare, (învechit) neunire, (învechit) pâră, (învechit) pricinuire, (învechit) pricire, (învechit) prigoană, (învechit) prigonire, (învechit) zavistie, (învechit) zurbavă, (livresc, figurat) fricțiune, (Moldova și Transilvania) poară, (popular și familiar) cârcotă, (popular și familiar) dihonie, (popular și familiar) râcă, (popular) harță, (regional) bucluc, (regional) hâră, (regional) poancă, (regional) sfădălie, (regional) zoală.
Şoc, substantiv neutru Sinonime:
ciocnire, izbitură, izbire, lovire, lovitură, zguduitură, comoţie.
Tampona, verb Sinonime:
a ciocni, a izbi, a lovi, a atinge.
Tevatură, substantiv feminin (popular) Sinonime:
zarvă, gălăgie, scandal, tărăboi, tămbălău, larmă, zgomot; bucluc, neplăcere, dandana, belea, încurcătură; tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriţă, ciocnire.
Ciobire, substantiv
Sinonime:
ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocneală, substantiv
Sinonime:
ciocnitură.
Ciocnet, substantiv
Sinonime:
ciocnitură.
Ciumblitură, substantiv
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ştirbitură.
Tamponare, substantiv
Sinonime:
ciocnire, lovire.
Telescopare, substantiv
Sinonime:
ciocnire, interpenetrație, tamponare, telescopaj.
Impact, substantiv
Sinonime:
ciocnire, coliziune, contact, contralovitură, efect, incidență, influență, izbire, întâlnire, lovire, prezență, relație, surpriză, şoc, tamponare, telescopaj.
Întreciocni, verb
Sinonime:
a se ciocni, a se izbi, a se lovi, a se tampona, (figurat) a se contrazice.
Întreciocnire, substantiv
Sinonime:
ciocnire, izbire, lovire, tamponare, (figurat) contrazicere.
Carambola, verb
Sinonime:
(la biliard) a face carambolaj, a reuși o lovitură dublă; (familiar) a ciocni, a lovi.
Accidentare, substantiv
Sinonime:
accident, ciocnire, lezare, rănire, vătămare.
Știrbeală, substantiv (regional)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ciumblitură, știrbitură.
Știrbat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, ciocnit, știrb, știrbit, tocit.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Plesnire, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, desfacere, despicare, fisurare, fisurat, pălmuire, plesnit, pocnire, spargere, spart, trosnire, (rar) plesneală, (variantă) pleznire.
Izbire, substantiv
Sinonime:
ciocnire, coliziune, impact, izbit, lovire, tamponare, (figurat) frapare, (figurat) pedepsire, (figurat) surprindere, (învechit) atac, (rar) întreciocnire.
Izbitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, brânci, bușeală, bușitură, ciocneală, ciocnet, ciocnitură, ghiont, izbeală, izbire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovire, lovitură, plesnitură, trântitură, zvârlitură, (Banat) poancă, (familiar) proțăpeală, (învechit și popular) izbă, (învechit) atac, (învechit) loveală, (medicină) contuzie, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (popular) leapșă, (popular) pălitură, (popular) picnitură, (popular) pulsație, (popular) zvâcnire, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) bontănitură, (regional) dupăitură, (regional) ghiold, (regional) izbai, (regional) năsădire, (regional) opinteală, (regional) ștos, (regional) șuc, (variantă) izbătură.
