Carot, substantiv
Sinonime:
carotă.
Carota, verb
Sinonime:
(franțuzism) a estorca, a extorca, a înșela, (geologie) a preleva, (la biliard) a juca meschin. Carotă, substantiv
Sinonime:
(botanică) morcov; (figurat) escrocherie, înșelătorie, șarlatanie, șmecherie, trișare; (geologie) eșantion, prelevare, probă; (la biliard) lovitură meschină.
Carotă (carote), substantiv feminin
Sinonime:
morcov; (tehnică) eșantion, mostră, probă; (figurat) înșelătorie, stelionat, șarlatanie, șmecherie, trișare.
Carotaj, substantiv
Sinonime:
(tehnică) abataj, carotă, extracție.
Caroten, substantiv
Sinonime:
(biologie) lipocrom, (variantă) carotină.
Carotenoidă, substantiv
Sinonime:
carotinoid, carotinoidă.
Carotidă, substantiv
Sinonime:
arteră cefalică.
Carotidian, adjectiv
Sinonime:
(anatomie) jugular.
Carotieră, substantiv
Sinonime:
(geologie) sondeză, turbocarotieră.
Carotină, substantiv
Sinonime:
caroten.
Malversaţie, substantiv
Sinonime:
malversațiune, carotă, delapidare, depredațiune, deturnare, escrocherie, exacțiune, fraudă, hoţie, prevaricațiune, prevaricare, stelionat, tripotaj.
Improbitate, substantiv
Sinonime:
baraterie, carotă, injustiție, lipsă de probitate, necinste, stelionat, tripotaj.
Comatos, adjectiv
Sinonime:
carotic, de comă, inconștient.
Subtilizare, substantiv
Sinonime:
cizelare, rafinare, stilizare, (învechit) subtilizație; carotă, concusiune, furt, stelionat, sustragere, șterpelire, tripotaj, (învechit) depredațiune, (învechit) prevaricațiune.
Poliene, substantiv la plural
Sinonime:
(chimie) carotinoide.
Xantoză, substantiv
Sinonime:
(medicină) carotenodermie, ocrodermie.
Ocrodermie, substantiv
Sinonime:
(medicină) carotenodermie.
