Căsnicie, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime:
avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.
Mariaj, substantiv neutru
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, conjugalitate, (figurat) unire.
Menaj, substantiv neutru Sinonime:
gospodărie; căsnicie.
Sinichesion, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Matrimoniu, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, uniune.
Însurătoare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.
Maritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
