Călit (călită), adjectiv Sinonime:
(figurat) întărit, oţelit, rezistent, fortificat, încercat, trecut prin multe, cu experienţă, matur.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Caliţcă, substantiv
Sinonime:
colivie.
Călitură, substantiv
Sinonime:
căleală, călire, călit, întărire, oțelire.
Ca, adverb Sinonime:
cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo. Ca, prepoziție Sinonime:
cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la. Ca, conjuncție Sinonime:
pentru ca, așa ca. Că, conjuncție Sinonime:
căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.
Calibru, substantiv neutru Sinonime:
alezaj; anvergură, mărime, diametru, dimensiune, etalon, gabarit, talie, volum; (familiar) fel, soi, teapă, categorie, clasă, calitate, grup.
Calificativ, substantiv neutru Sinonime:
apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.
Capacitate, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Competenţă, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.
Facultate, substantiv feminin
Sinonime:
capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.
Fin (fină), adjectiv
Sinonime:
delicat, gingaş, de calitate; subtil, ager, pătrunzător; vaporos, mărunt, selecţionat, superior, sensibil, ales, rafinat, binecrescut, civilizat, manierat, politicos, cu purtări alese.
Funcţie, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.
Har, substantiv neutru Sinonime:
dar, talent, dispoziţie, însuşire, calitate; slavă, graţie. Hâr, interjecție
Sinonime:
mâr!
Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Înzestrat (înzestrată), adjectiv
Sinonime:
bun, capabil, competent, cu har, destoinic, dotat, experimentat, încercat, plin de calităţi, pregătit, priceput, talentat, valoros, versat, vrednic, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (rar) preparat; (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; (rar) măiestrit, talentos.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Merit, substantiv neutru Sinonime:
vrednicie, valoare, câştig moral, prestanţă, calităţi.
Natură, substantiv feminin Sinonime:
mediu, realitate, viaţă; fire, temperament, caracter; calitate, soi, fel, gen, varietate, sort, specie, categorie.
Număr, substantiv neutru
Sinonime:
bucată, cantitate, ceată, cifră, colectivitate, dimensiune, ediție, exemplar, grup, masă, mărime, mulţime, parte, seamă, spectacol, sumă, talie, total, (învechit) cislă, (număr fracţionar) număr raţional, (număr zecimal) fracţie zecimală; (familiar, locuţiune) (numărul unu) de prima calitate, excelent, fără pereche, fenomenal, strașnic.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Sarcină, substantiv feminin Sinonime:
greutate, încărcătură, povară, apăsare, balast; obligaţie, îndatorire, răspundere; misiune, calitate, slujbă, rol; graviditate.
Sort, substantiv neutru Sinonime:
fel, gen, categorie, calitate. Şorț, substantiv neutru Sinonime:
catrinţă, zăvelcă.
Stofă, substantiv feminin
Sinonime:
bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.
Şters (ștearsă), adjectiv Sinonime:
(figurat) neclar, fără culoare, fără strălucire, spălăcit, întunecat, fără contur; tocit, ros, fără rezonanţă, stins; fără calităţi, mediocru.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Vârtute, substantiv feminin (popular) Sinonime:
însuşire, calitate; bărbăţie, curaj, vrednicie; putere, tărie, vigoare.
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Călire, substantiv
Sinonime:
(tehnică) călit, oţelire, (popular) iuţire; fortificare, întărire.
Colivie, substantiv
Sinonime:
(regional) caliţcă, căleatcă, chişiţă; (regional) corfă.
Drept, adverb
Sinonime:
aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat. Drept, substantiv
Sinonime:
jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright. Drept, prepoziție
Sinonime:
lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.
Fortificat, adjectiv
Sinonime:
(la figurat) călit, întărit, întremat, oţelit, (învechit) tare.
Gospodăresc, adjectiv
Sinonime:
casnic, de calitate, economic, priceput, (rar) conjugal.
Tipesă, substantiv
Sinonime:
individă, tipă, femeie (de proastă calitate).
Pontifica, verb
Sinonime:
a oficia în calitate de pontif, a trona; (familiar) a acționa cu emfază, a-și da aere.
Pichet, substantiv
Sinonime:
detașament, subunitate militară, jalon, țăruș, (învechit) posadă; vin de calitate proastă; (locuţiune) (pichet de grevă) detașament de muncitori greviști.
Primăție, substantiv
Sinonime:
(învechit) funcție, demnitate, calitate de primat.
Subprodus, substantiv
Sinonime:
produs de calitate inferioară, produs secundar.
Superfin, adjectiv
Sinonime:
de cea mai bună calitate, de o finețe rară, extrafin, foarte fin, superior, suprafin, ultrafin.
Vil, adjectiv
Sinonime:
(franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.
Pieloteie, substantiv
Sinonime:
carne de calitate inferioară, chist, epicarp, excrescență, membrană, pănușă, pielcuță, piele, pieliţă, pielușină, pojghiță, tumoare, țesut.
Hârsit, adjectiv
Sinonime:
(regional) avar, avid de bani, calic, călit, cărpănos, deprins cu răul și neajunsurile, istovit, lacom de câștig, lipsit de înțelegere, rău, stâlcit, trecut prin necazuri și nevoi, uzat, zgârcit; (variantă) hărsit.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
Second-hand, adjectiv
Sinonime:
de calitate inferioară, folosit, la mâna a doua, purtat, uzat, vechi; indirect.
Canar, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cănăraș, cănăriță, cănăruț. Canar, adjectiv invariabil
Sinonime:
(regional, învechit) de primă calitate.
Marmanziu, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
de bună calitate, foarte bun, profir, purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu, superior, vişiniu, (regional) mermeziu, (variantă) marmaziu.
Piclă, substantiv (regional)
Sinonime:
făină de calitate superioară, (învechit) nișaștea, (regional) făină nulașă, (regional) mudmel, (regional) pervă; sită (la moară).
Perv, adjectiv (regional)
Sinonime:
(despre făină) de calitate superioară, de primă calitate, fin, (regional) nulaș, (regional) piclă.
Miezură, substantiv (regional)
Sinonime:
lână (de calitate mijlocie), miţă, (popular) codină; (miezură de grâu) tărâțe de grâu.
Postula, verb
Sinonime:
a cere cu insistență, a formula în calitate de postulat.
Submediocru, adjectiv
Sinonime:
de calitate inferioară.
Oţelit, adjectiv
Sinonime:
călit, fortificat, încercat, întărit, oțeliu; amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
Oţelire, substantiv
Sinonime:
călire, călit, fortificare, întărire, (popular) iuțire.
Opticitate, substantiv
Sinonime:
(fizică) calitate optică.
Pişălău, substantiv (popular)
Sinonime:
(popular) must, mustăraie, mustăreață, musteală, pișat, urină; (figurat) amestec de lucruri, (figurat) lucru de calitate inferioară, (figurat) talmeș-balmeș.
Excelență, substantiv
Sinonime:
alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.
Paraditură, substantiv
Sinonime:
(familiar) lucru de proastă calitate, lucru deteriorat, lucru stricat, lucru uzat, obiect de proastă calitate, obiect stricat, obiect uzat.
Carmelină, substantiv
Sinonime:
lână de calitatea a doua, lână regenerată, vigonie.
Pacotilă, substantiv
Sinonime:
camelotă, marfă de calitate inferioară.
Pliușcă, substantiv (regional)
Sinonime:
rachiu de calitate inferioară, (regional) holercă, (regional) pliuhă.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Iuțire, substantiv
Sinonime:
accelerare, acutizare, călire, călit, condimentare, condimentat, grăbire, oțelire, urgentare, zorire.
Premium, adjectiv invariabil
Sinonime:
de calitate superioară, superior, vârf de gamă. Premium, substantiv (învechit)
Sinonime:
premiu, recompensă.
Căleală, substantiv
Sinonime:
beție, călire, călit, întărire, oțelire, temperament, (familiar) mahmureală.
