Cățăla, verb (regional)
Sinonime:
a ațâța, a făta, a încolți, a se agrava, a se împerechea, a se întinde, a se înțeleni, (albinărit) a depune ouă, (popular) a (se) cățeli.
Cățălare, substantiv (regional)
Sinonime:
ațâțare, fătare, împerechere, încolțire, înrăire, întindere, înțelenire, (albinărit) ouat, (regional) cățălat.
Cățălat, adjectiv (regional)
Sinonime:
agravat, ațâțat, fătat, împerecheat, încolțit, întins, înțelenit, (popular) cățelit. Cățălat, substantiv (regional)
Sinonime:
cățălare.
Cățelan, substantiv
Sinonime:
cățel (mare), cățelandru, (variantă) cățălan.
Cățeluș, substantiv
Sinonime:
cățel (mic), cățelandric, câinișor, cânișor, cotei, (variantă) cățălaș.
Cățelandrică, substantiv
Sinonime:
cățelușă; (Muntenia) fată tânără, tinerică; (variantă) cățălandrică.
Cățelandru, substantiv
Sinonime:
cățel (mai mare), cățelan, câine de stână, pui (mărișor) de vulpe, (figurat) băgăreț, (figurat) lingușitor, (figurat) palavragiu, (Muntenia) băiețandru, (variantă) cățălandru.
Cățelări, verb
Sinonime:
a (se) cățeli, (variantă) a (se) cățălări.
