Căţeli, verb Sinonime:
(zoologie) a face pui, a făta; (reflexiv) a se împerechea; (despre răni) a se lăţi, a se întinde.
Cățelire, substantiv
Sinonime:
agravare, ațâțare, cățelare, cățelat, cățelărire, cățelărit, cățelit, cățelitură, extindere, fătare, împerechere, încățelare, încățelat, încățelire, încățelit, încolțire, îndesire, înțelenire, reizbucnire, (albinărit) ouat.
Cățelitură, substantiv
Sinonime:
cățelire, (variantă) cățălitură.
Bobotit, adjectiv (regional)
Sinonime:
congestionat, inflamat, iritat, obrintit, supărat, tumefiat, umflat, (popular) cățelit.
Cățăla, verb (regional)
Sinonime:
a ațâța, a făta, a încolți, a se agrava, a se împerechea, a se întinde, a se înțeleni, (albinărit) a depune ouă, (popular) a (se) cățeli.
Cățălat, adjectiv (regional)
Sinonime:
agravat, ațâțat, fătat, împerecheat, încolțit, întins, înțelenit, (popular) cățelit. Cățălat, substantiv (regional)
Sinonime:
cățălare.
Cățelări, verb
Sinonime:
a (se) cățeli, (variantă) a (se) cățălări.
Cățelărire, substantiv
Sinonime:
cățelire.
Cățălire, substantiv
Sinonime:
cățelire.
