Bui, verb
Sinonime:
a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni.
Buiac (buiacă), adjectiv Sinonime:
zburdalnic, nebunatic, neastâmpărat, neliniștit, nechibzuit; buiestru, nărăvaş.
Buiandrug, substantiv
Sinonime:
(construcții) lintou.
Buib, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cojoc de pănură.
Buibui, adjectiv invariabil
Sinonime:
(argou) smintit, zăpăcit.
Buiecime, substantiv (regional)
Sinonime:
îngâmfare.
Buiedea-ciumei, substantiv
Sinonime:
captalan.
Buiestraş, adjectiv și substantiv
Sinonime:
buiestru.
Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime:
bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.
Building, substantiv (anglicism)
Sinonime:
bloc-turn, edificiu, turn, zgârie-nori.
Buimac (buimacă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, ameţit, amorţit, uluit, năuc, buimăcit, buimatic, hăbăuc, prostit, apatic, îndobitocit, tâmpit, cretin, stupid.
Buimăceală, substantiv feminin Sinonime:
zăpăceală, ameţeală, aiureală, amorţeală, uluială, năuceală, prosteală, apatie, îndobitoceală, tâmpeală, cretineală, stupiditate.
Buimăci, verb (reflexiv) Sinonime:
a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.
Buimăcire, substantiv
Sinonime:
năucire, zăpăcire; buimăceală.
Buimăcit, adjectiv
Sinonime:
buimac; zăpăcit.
Buimatic, adjectiv
Sinonime:
ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Buiordiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
decret, ordin, (învechit) buiurdiu.
Buiotă, substantiv
Sinonime:
termofor.
Buiurdi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a comunica oficial, a da un ordin, (învechit) a buiurdisi, (învechit) a buiurdusi.
Buiurdisi, verb (învechit)
Sinonime:
a comunica oficial, a decreta, a dispune, a întări printr-un decret, a ordona, (variantă) a buiurdi.
Buiurdiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
decret, firman, ordin; (variante) buiurdismă, buiurlău, buiuruldiu, buiurultiu.
Buiurdusi, verb (învechit)
Sinonime:
a comunica oficial, a confirma prin decret, (învechit) a buiurdi, (învechit) a buiurdisi.
Buiurlău, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
decret (domnesc), ordin, (învechit) buiurdiu.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Bălărie, substantiv feminin Sinonime:
buruieni, (regional) beldie, buiază.
Bâiguit (bâiguită), adjectiv Sinonime:
neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.
Buruiană, substantiv feminin Sinonime:
bălărie, (regional) beldie, buiază.
Erupe, verb
Sinonime:
a ţâşni, a izbucni, a împroşca, a curge violent, a irupe, a năvăli, a răbufni, (regional) a năsădi, (prin Oltenia şi Banat) a bui, (Transilvania) a bujdi, (prin Oltenia) a buşni, (Transilvania şi Moldova) a buti; (medicină) (învechit) a se prozări.
Flacon, substantiv neutru
Sinonime:
buiotă, butelie, sticluţă, fiolă, recipient, (regional) şip.
Hăbăuc (hăbăucă), adjectiv
Sinonime:
aiurit, amețit, bleg, bramburit, buimac, buimăcit, candriu, clătit, inabil, împrăştiat, nătăfleț, nătărău, nătâng, nătântoc, năuc, năucit, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, redus, smintit, stupid, sucit, tâmpit, tont, tontălău, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (regional) nebun.
Lintou, substantiv neutru
Sinonime:
antablament, arhitravă, buiandrug, somieră.
Mahmur (mahmură), adjectiv Sinonime:
indispus, fără chef, plictisit, apatic, posomorât; buimac, zăpăcit, aiurit.
Năuc (năucă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, buimac, ameţit, hăbăuc, aiurit, capiu, bezmetic, uimit, perplex, dezorientat, uluit, buimăcit; prost, nepriceput, netot, prostănac.
Năuci, verb Sinonime:
a uimi, a se dezorienta, a se zăpăci, a se buimăci, a se ului, a se tulbura, a se prosti, a se îndobitoci.
Prosti, verb Sinonime:
a se tâmpi, a se buimăci, a se idioţi; a păcăli, a înşela, a duce de nas, a trage pe sfoară.
Speria, verb Sinonime:
a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa, a (se) tulbura, a se buimăci, a (se) zăpăci, a-şi pierde firea, a tresălta, a-şi pierde cumpătul.
Tulburat (tulburată), adjectiv Sinonime:
neliniştit, îngrijorat, frământat, zbuciumat, agitat, zăpăcit, turmentat, confuz, încurcat, buimac, năuc, ameţit.
Uimi, verb Sinonime:
a provoca mirare, a stârni admiraţie, a surprinde, a impresiona, a tulbura, a zăpăci, a buimăci, a ului.
Ului, verb Sinonime:
a uimi, a buimăci, a năuci, a tulbura, a zăpăci.
Uluială, substantiv feminin Sinonime:
zăpăceală, buimăceală, năucire.
Vârtej, substantiv neutru Sinonime:
bulboabă, vâltoare, copcă, rotire; vânt puternic, ciclon; ameţeală, zăpăceală, buimăceală.
Zăpăceală, substantiv feminin
Sinonime:
aiureală, babilonie, buimăceală, buimăcire, confuzie, debandadă, deconcertare, deranj, derută, descumpănire, dezordine, dezorganizare, dezorientare, haos, intimidare, încurcătură, năuceală, năucie, năucire, nedumerire, neorânduială, perplexitate, răvășeală, situație confuză, sminteală, tulburare, țicneală, uluială, uluire, zăpăcire, (familiar și figurat) balamuc, (familiar și figurat) țăcăneală, (familiar) brambureală, (familiar) fâstâceală, (familiar) fâstâcire, (familiar) gălăgie, (familiar) harababură, (familiar) hărmălaie, (familiar) larmă, (familiar) talmeș-balmeș, (familiar) tărăboi, (figurat) amețeală, (învechit și regional) zăbuneală, (învechit) uimeală, (învechit) vavilonie, (învechit) zăticnire, (Moldova) calamandros, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (Oltenia) rătuteală, (rar) neordine, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire, (regional) uimăceală, (regional) zăluzenie, (regional) zăluzie, (regional) zărgheală, (regional) zăticneală, (Transilvania) îngăimăceală.
Zăpăci, verb Sinonime:
a (se) tulbura, a (se) năuci, a (se) buimăci, a (se) ameți, a (se) fâstâci, a (se) încurca; a răvăşi.
Zăpăcit (zăpăcită), adjectiv Sinonime:
buimăcit, năucit, tulburat, fâstâcit, zvăpăiat, zvânturat.
Ameţeală, substantiv
Sinonime:
(medicină) vertij, vârtej, (învechit) scutură; buimăceală.
Zgârie-nori, substantiv
Sinonime:
(englezism) building.
Captalan, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) brusture, cucuruz, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; (captalan-negru) (regional) somnoroasă; captar, lipan.
Cebălui, verb
Sinonime:
a ameţi, a buimăci, a năuci, a zăpăci.
Hăbăuci, verb
Sinonime:
a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) îndobitoci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) zăpăci, a deveni hăbăuc.
Uimăceală, substantiv
Sinonime:
ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
Edificiu, substantiv
Sinonime:
așezământ, building, clădire (mare), construcție (impunătoare), fortificație, imobil, instituție, monument, palat, templu, (învechit) uvraj, (variantă) (învechit) edifiț, (variantă) (învechit) edifițiu.
Tehui, adjectiv
Sinonime:
(regional) ameţit, buimac, buimăcit, lunatic, năuc, năucit, nebun, smintit, tâmpit, zăpăcit; (variante) căhui, chiahui, năhui, tăhui, terhui. Tehui, verb
Sinonime:
(popular) a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a deveni tehui, a nu ști de sine, a se pierde.
Tehuială, substantiv
Sinonime:
(regional) amețeală, buimăceală, buimăcire, căpiere, năuceală, năucire, nebunie, perplexitate, țicneală, zăpăceală.
Teşmeni, verb
Sinonime:
(regional) a (se) buimăci, a (se) fâstâci, a (se) intimida, a (se) încurca, a (se) ului, a (se) zăpăci; a decădea, a se ramoli.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Brodelnicitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
buiguire, buiguitură, îngăimeală, vorbă nesocotită.
Șuchi, adjectiv (regional)
Sinonime:
buimăcit, deșucheat, deșuchiat, flușturatic, năucit, (variantă) șuchet, (variantă) șuchiat.
Năucire, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, uluire, zăpăceală, zăpăcire, (învechit și regional) uluială, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (regional) uimăceală.
Năuceală, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, năucire, perplexitate, stare de amețeală, stare de dezorientare, zăpăceală, (învechit și regional) uluială, (învechit și regional) uluire, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (popular) ipohondrie, (regional) uimăceală; (regional; boală a oilor) capie.
Uluire, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.
Uluit, adjectiv
Sinonime:
amețit, buimac, buimăcit, crucit, minunat, năuc, năucit, perplex, peste măsură de uimit, stupefiat, surprins, tâmpit, uimit, zăpăcit.
Huimăceală, substantiv (regional)
Sinonime:
amețeală, buimăceală.
Opăci, verb (regional)
Sinonime:
a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.
Opăcire, substantiv
Sinonime:
buimăcire, derutare, inducere în eroare, ispitire, înnebunire, necăjire, potolire, reținere; întunecime, opacitate.
Căpetar, substantiv (regional)
Sinonime:
boiandroc, boiandruc, boiandrug, buiandrug, grindă, (regional) cosoroabă.
Toropi, verb
Sinonime:
a ajunge, a ameți, a bate zdravăn, a birui, a buimăci, a copleși, a covârși, a culca la pământ, a cuprinde, a distruge, a făcălui, a înfrânge, a învinge, a lua în stăpânire, a moleși, a năpădi, a omorî, a podidi, a prinde, a răzbi, a snopi, a stâlci, a strica, a strivi (bătând, lovind), a stropși, a tăbăci, a ucide în bătaie, a zdrobi (în bătăi), (figurat) a doborî, (figurat) a lovi, (învechit) a preacovârși, (învechit) a se exalta.
Mahmureală, substantiv
Sinonime:
buimăceală, indispoziție, mahmurie, posomoreală, proastă dispoziție, (regional) mahmur.
Culturism, substantiv
Sinonime:
(sport) antrenament cu greutăți, antrenament muscular, body building.
Zăpăcire, substantiv
Sinonime:
buimăceală, buimăcire, deranjare, descumpănire, dezorientare, fâstâceală, fâstâcire, încurcare, năuceală, năucie, năucire, perplexitate, răscolire, răvășire, tulburare, uluială, uluire, zăpăceală, (figurat) amețeală, (învechit) extravaganță, (învechit) intimidare, (învechit) uimeală, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire.
Aluzit, adjectiv (Banat)
Sinonime:
nebun, nerod, (popular) zălud, (regional și învechit) șod, (regional) bolund, (regional) buiac.
Puia-gaia, substantiv
Sinonime:
(joc de copii) baba-gaia, cloșca-cu-pui, mama-gaia, uliul-și-porumbeii, (regional) puișorii, (variantă) buia-gaia.
Bâiguitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aiurare, (variantă) buigăitură, (variantă) buiguitură.
