Bifurcare, substantiv
Sinonime:
bifurcaţie.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Intersecţie, substantiv feminin
Sinonime:
bifurcare, încrucișare, întretăiere, joncțiune, răscruce, răspântie, trivium, (învechit) intersecțiune, (învechit) rond-punt, (popular) cruce, (popular) furca-drumului.
Dihotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, disjuncțiune, diviziune, partaj, ramificație, sciziune, separație, subdiviziune, (variantă) dicotomie.
Dichotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, dicotomie, dihotomie, diviziune.
Înfurcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, bifurcaţie, răspântie, (variantă) înfurcătură.
Crăcănare, substantiv
Sinonime:
bifurcare, crăcănat, crăcănătură, crăceală, crăcire, crăcit, crăcitură, desfacerea picioarelor, ramificare, (popular) răscăcărare, (popular) răscrăcărare, (popular) răscrăcărătură, (regional) băscăcărare.
Furcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, cruce de drum, (variantă) fărcitură, (variantă) fârcitură.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.