Bălăci, verb Sinonime:
a face baie, a se scălda, a se bălăcări, a se bleotocări.
Bălăcire, substantiv
Sinonime:
bălăcit.
Bălăcitură, substantiv
Sinonime:
bălăceală.
Bălăciune, substantiv (regional)
Sinonime:
mocirlă, (figurat) trivialitate.
Bălăceală, substantiv feminin
Sinonime:
baie, bălăcăreală, bălăcire, bălăcit, bălăcitură, bleotocăreală, flecăreală, joc în apă, scaldă, (prin Muntenia) tâlbâcâială, (prin Muntenia) tâlbâcâit, (regional) știobâlcăială, (regional) știobâlcăit.
Cipcii, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a pleoscăi, a plescăi, a se bălăci.
Hâlbări, verb (regional)
Sinonime:
a se bălăci.
Bleotocări, verb (regional)
Sinonime:
a se bălăci; a bodogăni, a bogonisi, a boscorodi, a flecări, a vorbi fără socoteală.
Bălbărăci, verb (regional)
Sinonime:
a se bălăci în apă (murdară).
Linciureală, substantiv (regional)
Sinonime:
bălăcire, gustare, lingere, văruire, (regional) linciurire, (regional) linciurit.
