Argument, substantiv neutru Sinonime:
dovadă, probă, argumentare, considerent, raţionament.
Argumenta, verb Sinonime:
a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).
Argumentabil, adjectiv
Sinonime:
demonstrabil.
Argumentare, substantiv
Sinonime:
demonstrare.
Argumentat, substantiv
Sinonime:
argumentare, argumentație, dovedire, (învechit) argumentiruire.
Argumentaţie, substantiv
Sinonime:
argumentare, demonstrare, discurs persuasiv, text persuasiv, (învechit) argumentațiune.
Argumentațiune, substantiv
Sinonime:
alegație, argument, argumentare, argumentație, deducție, demonstrație, explicație, inducție, raționament, rezon, rezonament, silogism, sofism, sorit.
Argumentativ, adjectiv
Sinonime:
demonstrativ, doveditor, probator.
Argumentativitate, substantiv
Sinonime:
combativitate.
Argumentator, substantiv
Sinonime:
ergotar, filozof, polemist, retor, retorician, rezoner, sofist, șicanator, (învechit) discutător, (învechit) disputant.
Argumentirui, verb (învechit)
Sinonime:
a argumenta.
Cazuistică, substantiv feminin
Sinonime:
dialectică, iezuitism, ipocrizie, sofistică; (prin extindere) argumentare subtilă, dibăcie, ingeniozitate, subtilitate.
Concludent (concludentă), adjectiv Sinonime:
conclusiv, convingător, lămuritor, argumentat.
Consideraţie, substantiv feminin Sinonime:
stimă, respect; părere, opinie, reflecţie, punct de vedere, argument, considerent.
Critica, verb
Sinonime:
a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura. Critică, substantiv feminin
Sinonime:
observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.
Demonstra, verb
Sinonime:
a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime:
defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.
Documentare, substantiv feminin
Sinonime:
argumentare, probă, dovadă, documentaţie, informare, informaţie.
Dovedi, verb
Sinonime:
a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.
Exemplifica, verb
Sinonime:
a ilustra, a demonstra, a argumenta, a lumina, (învechit) a pildui, a lămuri.
Fundamenta, verb
Sinonime:
a argumenta, a baza, a consolida, a demonstra, a elucida, a stabili.
Motiv, substantiv neutru Sinonime:
cauză, raţiune, pricină; pretext, argument; temă.
Motiva, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.
Parlamenta, verb
Sinonime:
a argumenta, a controversa, a convorbi, a delibera, a dezbate, a discuta, a negocia, a trata.
Perora, verb Sinonime:
a parlamenta, a vorbi (mult), a dezbate, a argumenta.
Considerent, substantiv
Sinonime:
părere, argument, cauză.
Demonstrare, substantiv
Sinonime:
dovedire, confirmare, argumentare, argumentaţie, explicare, explicaţie.
Silogism, substantiv
Sinonime:
argumentație, arguție, deducție, demonstrație, logică, raționament, sofism, sorit.
Motivare, substantiv
Sinonime:
argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.
Variabilă, substantiv
Sinonime:
parametru; (matematică) (variabilă independentă) argument.
Sofistică, substantiv
Sinonime:
argumentare falsă, argumentație falsă.
Sofisticărie, substantiv
Sinonime:
afirmație plină de sofisme, argumentație falsă, (învechit) sofistărie.
Demonstrațiune, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Deducțiune, substantiv
Sinonime:
argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.
Justificațiune, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.
Siloghism, substantiv
Sinonime:
(învechit) argument, argumentație, arguție, deducție, demonstrație, logică, raționament, rezonament, silogism, sofism, sorit.
Inducție, substantiv
Sinonime:
analogie, argument, concluzie, demonstrație, generalizație, inferență, justificație, raționament; electricitate, excitație, influx, producțiune, (inducție electrostatică) electrizare prin influență; (variantă) inducțiune.
Justificaţie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.
Deducție, substantiv
Sinonime:
deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.
Raisonneur, substantiv
Sinonime:
(franțuzism) argumentator, dialectician, logician, palavragiu, rezoner, sofist, șicanator.
Diserta, verb
Sinonime:
a argumenta, a dezvolta, a epiloga, a expune, a perora, a trata, a ține o disertație, a vorbi despre, (variantă) a dizerta.
Sofist, substantiv
Sinonime:
argumentator, cazuist, dialectician, escobar, retor, rezoner, șicanier.
Retorician, substantiv
Sinonime:
argumentator, metrician, retor.
Discutător, substantiv (învechit)
Sinonime:
argumentator, orator, rezoner, sofist, șicanator, șicanier, vorbitor, (învechit) disputător.
Polemist, substantiv
Sinonime:
argumentator, autor, critic, pamfletar, scoliast, scriitor.
Demonstrabilitate, substantiv
Sinonime:
argumentabilitate, decidabilitate.
Lămurire, substantiv
Sinonime:
argumentare, clarificare, curățare, demonstrație, deslușire, dezlegare, dumerire, edificare, elucidare, explicare, explicație, indicație, informație, îndrumare, limpezire, precizare, relevare, rezolvare, soluție, soluționare, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (figurat) puritate, (învechit) lămurit, (învechit) lămuritură, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (la plural) instrucțiuni, (popular) lămureală, (rar) evidențiere.
Ergotar, substantiv
Sinonime:
argumentator, șicanator, (învechit) discutător, (învechit) ergotator, (învechit) ergotist, (învechit) șicanier.
Proptire, substantiv
Sinonime:
imobilizare, înțepenire, propteală, rezemare, sprijinire, susținere, (învechit și figurat) argumentare.
Disputant, substantiv (învechit)
Sinonime:
argumentator, ergotar, scandalagiu, șicanator, (învechit) discutător, (învechit) disputător, (învechit) șicanier.
Dialectician, substantiv
Sinonime:
argumentator, filosof, filozof, logician, raisonneur, rezoner.
Rezoner, substantiv
Sinonime:
argumentator, ergotar, gânditor, raisonneur, (învechit) discutător, (învechit) ergotator, (învechit) rezonant.
Probăluire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
argumentare, demonstrare, dovedire, încercare, încercat, probare, probă, tentativă, verificare, (variantă) prăbăluire, (variantă) proboluire.
