Apropriere, substantiv
Sinonime:
atribuire, însuşire, (învechit) apropiație, (învechit) apropriare.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Acaparare (acaparări), substantiv feminin
Sinonime:
acaparat, apropriere, însușire, luare pentru sine; (figurat) monopolizare.
Atribuire, substantiv
Sinonime:
acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.
Conchetă, substantiv (învechit)
Sinonime:
apropriere, capturare, captură, conchistă, cucerire, luare, ocupare, ocupație, seducere, seducție, subjugare, sumisie, sumisiune, supunere.
Appropiație, substantiv (învechit)
Sinonime:
apropriație, apropriere, (învechit) apropiație, (învechit) apropriațiune.
Uzurpație, substantiv (învechit)
Sinonime:
apropriere, captație, dol, ilegalitate, impostură, plagiat, rapt, tiranie, uzurpare, (variantă) uzurpațiune.
Achiziție, substantiv
Sinonime:
acquis, apropriere, cumpărare, dobândire, obținere, (învechit) achizițiune; bun, obiect.
Sustracțiune, substantiv
Sinonime:
apropriere, cambriolaj, delapidare, derobare, deturnare, eschivare, exacțiune, furt, sustracție, sustragere.
