Apel, substantiv neutru Sinonime:
chemare, strigare, solicitare, îndemn, cerere, rugăminte, invitație (la ceva), revendicare, somație.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Apelare, substantiv
Sinonime:
apel, recurgere, recurs, solicitare.
Apelarisi, verb (învechit)
Sinonime:
a apela.
Apelație, substantiv
Sinonime:
adresare, apelare, calificativ, chemare, denominare, denumire, designație, etichetă, nume, numire, titlu, (învechit) apel, (variantă) apelațiune.
Apelațiune, substantiv
Sinonime:
adresare, apel, calificare, denumire, nume, (variantă) apelație.
Apelativ, substantiv
Sinonime:
atribut, calificativ, nume.
Apelpiseală, substantiv (învechit)
Sinonime:
disperare, (învechit) apelpisie.
Apelpisie, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădăjduire, deznădejde, exasperare, (învechit) apelpiseală, (învechit) desperație.
Apelpisit (apelpisită), adjectiv (învechit) Sinonime:
deznădăjduit, exasperat, desperat.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Calificativ, substantiv neutru Sinonime:
apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.
Chemare, substantiv feminin Sinonime:
solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.
Deznădăjdui, verb
Sinonime:
a despera, a-şi pierde nădejdea, (învechit) a apelpisi.
Invoca, verb Sinonime:
a solicita, a chema, a se referi, a apela.
Irevocabil (irevocabilă), adjectiv
Sinonime:
categoric, decisiv, definitiv, fără apel, fix, hotărât, invariabil, iremediabil, ireversibil, necondiţionat, nerevocabil, schimbat, sigur, stabilit.
Mesaj, substantiv neutru Sinonime:
apel, chemare; veste, ştire, informaţie, noutate, înştiinţare, comunicare.
Prevala, verb Sinonime:
a predomina, a avea preponderenţă, a avea ascendenţă, a domina; a face uz (de ceva), a face apel (la ceva).
Proclamaţie, substantiv feminin Sinonime:
manifest, apel, declaraţie, adresare.
Recurge, verb Sinonime:
a apela, a solicita, a cere sprijin.
Solicita, verb Sinonime:
a cere, a ruga, a apela la (cineva); a provoca, a trezi, a suscita, a atrage.
Striga, verb Sinonime:
a vocifera, a ţipa, a răcni, a urla; a se văicări; a chema, a solicita, a face apel.
Strigare, substantiv feminin Sinonime:
strigăt, răcnet, ţipăt, urlet; (învechit) protest, reclamaţie; chemare, apel.
Strigăt, substantiv neutru Sinonime:
invocare, chemare, apel; anunţare, comandă; zgomot, larmă; strigătură, chiuitură.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Uza, verb Sinonime:
a deteriora, a toci; (figurat) a (se) consuma, a degrada, a (se) învechi, a (se) ramoli, a (se) rablagi; a folosi, a întrebuinţa; a recurge, a apela.
Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Somație (somații), substantiv feminin
Sinonime:
apel, citație, aviz, avertisment, comandă, ordin, ucaz, ultimatum.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Alergare, substantiv
Sinonime:
alergătură, alungare, cavalcadă, cursă, footing, fugă, galopadă, galopare, goană, jogging, omnium, peregrinare, semifond, sprint, steeple-chase, turf, umblătură, umblet, urmărire, (Banat) prepurtare, (Bucovina) scopcă, (învechit și figurat) osteneală, (învechit) apelare, (învechit) curs, (învechit) repeziș, (învechit) repezitură, (prin Transilvania) ștrapă, (regional) încurare, (regional) ștrapaț; (loc de alergare) hipodrom.
Avertisment, substantiv
Sinonime:
admonestare, anunț, apel, avertizare, aviz, înștiințare, mustrare, preambul, premoniție, prevenire, prevestire, prolog, remonstranță, reprimandă, reproș, sancțiune, semnal, somație, (învechit) admoniție, (sport) cartonaș.
Cerere, substantiv
Sinonime:
pretenţie, revendicare, revendicaţie, (învechit) pretendă, (grecism învechit) pretenderimă, (turcism învechit) teclif; (termen juridic) (cerere reconvenţională) reconvenţiune; solicitare, apel, rugăminte, petiţie, cerinţă; căutare.
Denominaţie, substantiv
Sinonime:
apelație, denumire, desemnare, indicare, intitulare, marcă, nume, numire.
Deznădăjduit, adjectiv
Sinonime:
desperat, (popular) pierit, (învechit) apelpisit.
Deznădejde, substantiv
Sinonime:
desperare, (rar) deznădăjduire, (învechit) apelpisie, desperaţie.
Exaspera, verb
Sinonime:
a irita, a enerva peste măsură, a scoate din sărite, a agasa, a despera, (învechit) a apelpisi.
Exasperat, adjectiv
Sinonime:
apelpisit, iritat, enervat peste măsură, desperat.
Proclamațiune, substantiv
Sinonime:
afiș, anunț, apel, chemare, declarație, decret, discurs, manifest, proclamare, proclamație, promulgație, pronunciament, publicație.
Suruclui, verb
Sinonime:
a apela, a cere, a recurge, a solicita.
Adresare, substantiv
Sinonime:
apelație, apelațiune, domiciliere, poziționare.
Telefona, verb
Sinonime:
a apela, a comunica, a vorbi.
Nereversibil, adjectiv
Sinonime:
definitiv, fără apel, fix, imuabil, invariabil, iremediabil, ireversibil, irevocabil.
Intimare, substantiv
Sinonime:
apel, asignație, avertisment, avertizare, citație, comandament, convocație, injoncțiune, intimație, punere în vedere, somație, ultimatum.
Convocație, substantiv
Sinonime:
apel, asignație, citație, convocare, indicțiune, invitație, mandament, somație, (învechit) convocațiune, (învechit) intimație.
Întunecime, substantiv
Sinonime:
beznă, eclipsă, ignoranță, întunecare, întuneric, lipsă de lumină, negură, obscuritate, umbră, (figurat) lipsă de cultură, (figurat) negru, (figurat) noapte, (învechit) întunec, (învechit) întunecăciune, (învechit) întunericime, (învechit, figurat) mulțime nenumărată, (livresc) tenebre, (rar) negureală, (Transilvania) șutic; (folosit ca apelativ; Întunecimea ta) Luminăția-Ta, Măria-Ta, Mârşăvia voastră.
Solicitare, substantiv
Sinonime:
apelare, cerere, cerință, doleanță, invitare, invitație, necesitate, nevoie, recurgere, recurs, rugăminte, trebuință, (învechit) poftă, (învechit) regea, (învechit) regealâc.
Înnădi, verb
Sinonime:
a adăuga, a alungi, a compila, a fi atras, a fi sedus, a începe o relație, a pune o nadă, a răspunde la apel, a se lua la ceartă, a se nărăvi, a se obișnui, a se vicia, (popular) a nădi.
