Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  Apartenent, adjectiv
Sinonime: aparținător, inerent.  Apartenenţă, substantiv
Sinonime: adeziune, afiliere, alejanță, aparținere, dependență, interdependență, provenienţă.  

---

Curios (curioasă), adjectiv (figurat)
Sinonime: ciudat, straniu, aparte, neobișnuit, indiscret, surprinzător, original; scormonitor, distractiv, amuzant, bizar, picant.  Deosebi, verb
Sinonime: a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.

Deosebi, adverb
Sinonime: aparte, deosebit, separat.  Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime: deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.  Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.  Neasemănat (neasemănată), adjectiv
Sinonime: aparte, excepțional, extraordinar, fără seamăn, incomparabil, inegalabil, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (învechit) neurmat.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Paternitate, substantiv feminin
Sinonime: apartenenţă, părinţenie, părinţie.  Singular (singulară), adjectiv
Sinonime: (figurat) deosebit, aparte, neobişnuit, ciudat, bizar, original.  Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  Specificitate, substantiv feminin
Sinonime: specific, caracteristică, notă aparte.  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Deosebit, adverb
Sinonime: aparte, separat, (popular) deosebi, (familiar) başca, foarte, cât se poate de, în afară de, pe lângă.  Dependenţă, substantiv
Sinonime: apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.  Interdependenţă, substantiv
Sinonime: apartenență, cauzalitate, corelație, dependență reciprocă, intercondiționare, reciprocitate, (filozofie) legătură universală.