Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Anulabil, adjectiv
Sinonime:
atacabil, revocabil, reziliabil, rezolvabil.
Anulabilitate, substantiv
Sinonime:
revocabilitate.
Anular (anulară), adjectiv
Sinonime:
inelar, în formă de inel.
Anulare, substantiv
Sinonime:
abrogare; nulitate relativă; reziliere; contramandare; desfiinţare, (figurat) ridicare, demitere; infirmare; eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere, ştersătură, tăietură.
Anularisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
anulare.
Anulat, adjectiv
Sinonime:
abrogat; reziliat; contramandat; eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat.
Anulație, substantiv
Sinonime:
anulare, (variantă) anulațiune.
Anulațiune, substantiv
Sinonime:
anulație.
Anulativ, adjectiv
Sinonime:
infirmativ, invalidant.
Anuloid, adjectiv
Sinonime:
inelar.
Anulus, substantiv
Sinonime:
(anatomie) inel.
Anihila, verb Sinonime:
a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Contramanda, verb
Sinonime:
a anula, a revoca, a decomanda.
Decomanda, verb Sinonime:
a anula, a renunţa, a desfiinţa.
Dejuca, verb Sinonime:
a zădărnici, a lichida, a anula.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Desfiinţa, verb
Sinonime:
a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.
Dezice, verb
Sinonime:
a dezavua, a dezminți, a infirma, a nega, a tăgădui, a anula, a retracta; a (se) contrazice.
Dezminţi, verb
Sinonime:
a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.
Elimina, verb
Sinonime:
a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a evacua, a expulza, a distanța; a suprima, a şterge, a anula, a curăţa.
Estimp, adverb
Sinonime:
(regional) anul acesta, în acest an, (variantă) estim.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Infirma, verb
Sinonime:
a aboli, a abroga, a anula, a contramanda, a contrazice, a declara nevalabil, a declara nul printr-un ordin, a demonstra ca fiind nefundat, a desfiinţa, a dezminţi, a dovedi ca neadevărat, a îndepărta, a nu admite, a răsturna, a revoca.
Oblitera, verb
Sinonime:
a anula, a deveni neciteț, a pecetlui, a se estompa, a se spălăci, a se șterge treptat, a ștampila; (medicină) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua.
Perima, verb Sinonime:
(reflexiv) a se învechi, a se demoda, a se uza; (juridic) a se stinge, a se anula, a se desfiinţa.
Perimat (perimată), adjectiv
Sinonime:
anacronic, anulat, arhaic, caduc, demodat, depăşit, desuet, ieșit din uz, inactual, invalidat, învechit, neactual, nul, obliterat, obsolet, retardatar, retrograd, revolut, rococo, scos din circulaţie, stins, uzat, vetust; (figurat) prăfuit, răsuflat, (familiar) fumat.
Prescrie, verb Sinonime:
a indica, a recomanda; a se stinge, a se anula, a se pierde.
Prescripţie, substantiv feminin Sinonime:
obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.
Radia, verb Sinonime:
a străluci, a lumina; a degaja, a propaga, a difuza, a răspândi, a împrăştia, a emana; a şterge, a anula, a desfiinţa.
Retracta, verb Sinonime:
a retrage, a anula, a se dezice; a se strânge, a se zgârci, a se contracta.
Retrage, verb Sinonime:
a lua înapoi, a aduce la sine; a da înapoi, a se da deoparte, a se refugia, a se adăposti, a se izola; a retracta, a dezice, a anula.
Revoca, verb Sinonime:
a anula, a abroga, a contramanda; a concedia, a destitui, a rechema.
Ridica, verb Sinonime:
a înălţa, a sălta; a construi, a face, a zidi; a crește, a spori, a mări, a majora, a urca; (figurat) a suspenda, a desfiinţa, a anula
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Suprima, verb Sinonime:
a înlătura, a elimina, a anula, a desfiinţa; a omorî, a extermina, a lichida.
Şterge, verb Sinonime:
a curăţa, a înlătura, a răzui, a rade, a face să dispară, a elimina; (figurat) a anula, a suprima, a radia, a desfiinţa; a fugi, a spăla putina, a o întinde.
Tăietură, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, circumcizie, contur, croială, curătură, decupaj, despicătură, incizie, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, (botanică) lumânărica-pământului, rană, retezătură, săpătură, (minerit) șliț, ştersătură, teren despădurit, trăsătură, zvâcnet.
Aboli, verb
Sinonime:
a abroga, a anula, a suprima, a contramanda, a revoca, a scoate din uz, a invalida, a declara nul, a infirma.
Sex (sexe), substantiv neutru
Sinonime:
organ genital; penis, falus, membru, clitoris, vulvă; măciucă, mădular; (sex oral) felație, cunnilingus, anulingus; (a face sex) a avea o relație sexuală.
Abroga, verb
Sinonime:
(a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.
Abrogare (abrogări), substantiv feminin
Sinonime:
abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare.
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime:
(despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Anihilare, substantiv
Sinonime:
anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire.
Atacabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, criticabil, discutabil, refutabil, slab, vulnerabil.
Barat, adjectiv
Sinonime:
anulat, baricadat, blocat, invalidat, închis, stăvilit, tăiat, zăgăzuit. Barat, substantiv
Sinonime:
barare, (învechit) berat; (biserica catolică) călugăr, preot, sacerdot, (învechit) bărat. Bărat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(biserica catolică) călugăr, preot, (învechit) barat; (învechit) berat.
Contingent, substantiv
Sinonime:
(popular) leat, clasă, (prin extensie) anul recrutării ; aport, contribuție, parte, cantitate, cotă, cotă parte. Contingent, adjectiv
Sinonime:
accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
Capră (capre), substantiv feminin
Sinonime:
(zoologie) (capră de munte) capră-neagră, capră-sălbatică; (joc popular tradiţional dansat de Anul Nou) (articulat) (popular) brezaia, turca; (suport de tăiat lemne) (regional) măgar, (Moldova şi Bucovina) crăcană; (suport de lemn) căprior; cleşte; cumpănă; (capra-dracului) berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroşel, sfrâncioc; cobilă, compas, grec; (capră-nemţească) calcea-calului; (la plural) arşic.
Casabil, adjectiv
Sinonime:
casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.
Contramandare, substantiv
Sinonime:
anulare, revocare, (învechit) revocaţie.
Contramandat, adjectiv
Sinonime:
anulat, revocat, suprimat.
Suprimat, adjectiv
Sinonime:
anulat, abrogat, abolit, interzis, suspendat, șters; omorât, eliminat, înlăturat, lichidat, desființat.
Desfiinţare, substantiv
Sinonime:
anulare, abolire, (figurat) ridicare, suprimare, dizolvare, lichidare.
Desfiinţat, adjectiv
Sinonime:
abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Eliminare, substantiv
Sinonime:
abandon, aboliție, anulare, curăţare, eradicație, infirmare, invalidare, lacună, lichidare, resciziune, reziliere, revocație, suprimare, evacuare, excludere, înlăturare, torpilare.
Eliminat, adjectiv
Sinonime:
anulat, exclus, expulzat, respins, rejectat.
Revocare, substantiv
Sinonime:
anulare, contramandare, (învechit) revocaţie.
Revocat, adjectiv
Sinonime:
abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.
Deprograma, verb
Sinonime:
a anula un program, a decondiționa.
Infirmare, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, invalidare, răsturnare.
Rezoluțiune, substantiv
Sinonime:
anulare, hotărâre, rezoluție; (medicină) resorbție.
Casație, substantiv
Sinonime:
abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.
Redibiție, substantiv
Sinonime:
(referitor la o vânzare) anulare; (variante) redhibițiune, redibițiune.
Revocație, substantiv (învechit)
Sinonime:
anulare, anulație, contramandare, destituire, destituție, invalidare, redibiție, retractare, revocare, reziliere; (variante) revocațiune, (rar) revocăciune.
Redibitoriu, adjectiv
Sinonime:
(care face să se anuleze o vânzare) inacceptabil; (variantă) redhibitoriu.
Muscadin, substantiv
Sinonime:
(în Franța anului 1794) regalist, dandi.
Ştersătură, substantiv
Sinonime:
anulare, răsătură, (învechit) ştersură.
Invalidare, substantiv
Sinonime:
abolire, abrogare, anulare, infirmare.
Absoluțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.
Tăiere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, amputare, anulare, barare, decupare, despicare, hăcuire, împărțire, înjunghiere, masacru, măcel, retezare, sacrificare, sculptare, scurtare, secționare, spintecare, spintecat, ucidere, (popular) junghiere.
Tăiat, adjectiv
Sinonime:
anulat, brânzit, ciopârțit, despicat, feliat, operat, retezat, sculptat, suprimat, tuns, (Moldova) corăslit, (regional) sărbezit; (despre răsuflare, respirație) cu ritmul slăbit, oprit. Tăiat, substantiv
Sinonime:
ciopârțire, despicare, feliere, împărțire, retezare, sculptare.
Invalida, verb
Sinonime:
a aboli, a abroga, a anihila, a anula, a casa, a declara nul, a denunța, a desființa, a dizolva, a infirma, a neantiza, a revoca, a rezilia, a rupe, a socoti nevalabil, a suprima, a suspenda.
Invalidabil, adjectiv
Sinonime:
abrogabil, anulabil, contramandabil, desfiinţabil, eliminabil, infirmabil, revocabil, reziliabil.
Reziliare, substantiv
Sinonime:
anulare, desfacere, reziliere.
Aboliție, substantiv
Sinonime:
abolire, aboliționism, abrogare, abrogație, amnistie, aneantizare, anulație, casație, desființare, destrucție, dispariție, extincție, grație, grațiere, infirmare, invalidare, pardon, revocație, reziliere, rezoluție, supresiune, suprimare, (variantă) (învechit) abolițiune.
Eliminațiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) aneantizare, anulare, carnagiu, carnaj, curățare, descalificare, destrucție, destrucțiune, distrugere, eliminare, eliminație, evacuare, evacuație, evacuațiune, evicție, evicțiune, evingere, excludere, excluziune, excomunicare, excomunicație, excomunicațiune, excreție, excrețiune, exmatriculare, expulsie, expulsiune, exterminare, exterminație, exterminațiune, genocid, îndepărtare, înlăturare, lichidare, lichidație, lichidațiune, nimicire, radiațiune, radiere, rescisiune, rescizie, resciziune, revocare, revocație, revocațiune, reziliare, reziliere, supresiune, suprimare, ștergere.
Rescisiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) anulare, anulație, anulațiune, nimicire, rescizie, resciziune.
Resciziune, substantiv
Sinonime:
abolire, aboliție, anulare, anulație, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, invalidare, nimicire, rescizie, revocare, revocație, reziliare, reziliere, rezoluție, rezoluțiune, (învechit) abolițiune, (învechit) infirmațiune, (învechit) invalidațiune, (învechit) rescisiune, (învechit) revocațiune.
Înlăturare, substantiv
Sinonime:
anulare, aplanare, curățare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, ridicare, ridicat, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) răsturnare, (figurat) scuturare, (rar) pacificare, (rar) prevenție.
Perimare, substantiv
Sinonime:
anulare, demodare, ieșire din uz, încetare, învechire, perempţiune, stingere.
Rescizie, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) abolire, aboliție, anulare, anulație, contraordin, denunțare, desfacere, desființare, infirmare, infirmațiune, invalidare, invalidație, invalidațiune, nimicire, resciziune, revocare, revocație, reziliere, suprimare.
Dezabonare, substantiv
Sinonime:
anulare, desființare, încetare, oprire, reziliere, suprimare.
Cancelling, substantiv
Sinonime:
(marină) clauză de anulare.
Cancelație, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, eliminare, revocare, (învechit) abolițiune.
Disolubil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, dizolvabil, solubil.
Dezabona, verb
Sinonime:
a anula, a desființa, a rezilia, a suprima.
Suprimabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, detașabil.
Extinctiv, adjectiv
Sinonime:
anulativ.
Ştergere, substantiv
Sinonime:
abolire, anulare, curăţare, desfiinţare, dispariție, efasare, eliminare, estompare, obliterare, radiere, suprimare.
Refutabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, atacabil, contestabil, dezavuabil, discutabil, negabil.
Reziliabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, revocabil.
Revocabilitate, substantiv
Sinonime:
anulabilitate, reversibilitate.
Scoatere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.
Amortizație, substantiv
Sinonime:
amortizare, anulare, (învechit) amortizațiune.
Îndepărtare, substantiv
Sinonime:
abatere, anulare, concediere, curățare, demitere, depărtare, destituire, deviație, deviere, dezlipire, distanțare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, înlăturare, mutare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, rărire, ridicare, ridicat, schimbare, scoatere, spațiere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) scuturare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (rar) prevenție.
Decomprima, verb
Sinonime:
a anula o comprimare, a decompresa, a micșora o comprimare, a reduce (lent) o suprapresiune.
Dezlegământ, substantiv (regional)
Sinonime:
dezlegare, (învechit) anulare, (învechit) divorț, (învechit) mântuire.
Legare, substantiv
Sinonime:
acostare, agasare, ancorare, arăcire, armonizare, atașare, bandajare, broșare, capturare, cartonare, cercuială, cercuire, cercuit, conectare, corelare, cuplare, enervare, ferecare, fixare, imobilizare, interrelaționare, îmbrobodire, încastrare, închegare, înfrățire, îngroșare, înhămare, înjugare, înnădire, înnodare, înțepenire, învârtoșare, legat, obligare, pansare, pansat, persecutare, plictisire, priponire, racordare, raportare, relație de prietenie, sâcâire, schingiuire, solidificare, strângere, strâns, supărare, suturare, torturare, țintuire, unire, zădărâre, (figurat) împiedicare, (figurat; învechit) întemnițare, (figurat; învechit) robie, (învechit) alegare, (învechit) anulare, (învechit) fermecare, (învechit) încleiere, (învechit) oprire, (învechit) priponeală, (legare de glie) înrobire, (popular) chezășire, (popular) interdicție, (popular) întărire, (popular) oblojire, (popular) oblojit, (rar) cartonaj, (rar) înnodătură, (regional) compactare.
Ridicare, substantiv
Sinonime:
anulare, arestare, ascensiune, așezare sus, avansare, cățărare, clădire, cocoțare, construcție, construire, creștere, culegere, cules, desființare, dezvoltare, ducere sus, durare, evaporare, evoluție, funcție, grad, ieșire la suprafață, izbăvire, împingere în sus, împrăștiere, înaintare, înălțare, încasare, îndepărtare, îndreptare, înființare, înfiripare, înlăturare, însănătoșire, întindere, întremare, înzdrăvenire, lecuire, luare de atitudine, luare de jos, luare în primire, majorare, mărire, mers înainte, mobilizare, numire, opunere, plecare, primire, producere, progres, promovare, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, reconstruire, redresare, refacere, relevare, restabilire, revoltă, ridicat, risipire, săltare, săltat, scoatere, sculat, scumpire, sporire, stârnire, strângere, strâns, suflecare, suire, suit, suspendare, tămăduire, tragere în sus, transportare, trezire, ucidere, umflare, urcare, urcat, vindecare, zidire, (figurat) formare, (figurat) ivire, (figurat) răpire, (învechit și regional) suflecătură, (învechit) alungare, (învechit) ardicare, (învechit) aridicare, (învechit) înviere, (învechit) mutare, (învechit) preamărire, (învechit) provivasire, (învechit) rădicare, (învechit) răsărit, (învechit) redicare, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) văznesenie, (învechit) vracevanie, (livresc) edificare, (popular) ispas, (popular) sculare, (popular) tămăduială.
Desfia, verb
Sinonime:
a anula o înfiere.
Zădărnicire, substantiv
Sinonime:
anihilare, anulare, contracarare, curmare, dejucare, împiedicare, neutralizare, (învechit) zădarnicire.
Abjudeca, verb
Sinonime:
(despre titluri, drepturi) a anula, a suspenda.
Abjudecare, substantiv
Sinonime:
(despre titluri, drepturi) anulare, suspendare.
Abrogativ, adjectiv
Sinonime:
anulativ, infirmativ, invalidant, revocator, suspensiv.
Rescinde, verb
Sinonime:
a aboli, a anula, a casa, a declara nul.
Rescindere, substantiv
Sinonime:
anulare, casare, reziliere.
Rescizor, adjectiv
Sinonime:
anulativ, anulator, (variantă) rescizoriu.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Desființător, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
abrogativ, anulator, distrugător, eliminator, nimicitor, (învechit) suprimător.
Reziliere, substantiv
Sinonime:
anulare, desfacere, desființare, (învechit) reziliare.
